S-a încheiat, aşadar cea mai reuşită ediţie FILIT de până acum. Şi nu o spun ca ieşeancă de adopţie, ci ca un privitor al evenimentului şi a modului în care el s-a reflectat în ochii şi inimile invitaţilor. Un efort enorm din partea organizatorilor care a fost recompensat, cred, de entuziasmul şi bucuria participanţilor. Evenimente care au răspuns gusturilor literare diferite, dar şi cititorilor de toate vârstele, un târg de carte care a fost bine-venit, întâlniri ale scriitorilor cu liceeni care şi-au ales şi cartea preferată în ultima seară de FILIT - Inocenţii de Ioana Pârvulescu. Invitaţi care vor duce vorba mai departe şi vor contribui, astfel, la succesul ediţiilor viitoare.
Au fost momente emoţionante care au stârnit aplauze sau au încălzit atmosfera. Poate unul dintre cele mai frumoase şi pline de speranţă a fost cel de la Noaptea Poeziei la care au venit special, de dincolo de Prut, elevi de la Chişinău, împreună cu profesorul lor Victor Ambroci, să asculte poezie românească. Poeţii le-au şi dedicat câteva poeme în semn de apreciere. A fost un efort pentru că vremea a fost rece, drumul lung şi noaptea şi mai lungă.
Toţi invitaţii pe care i-am auzit sau citit s-au simţit bine la Iaşi. Oraşul pare să fi devenit frecventabil, oamenii mai primitori, atmosfera a părut a transmite interes şi dragoste pentru lectură. Gao Xingjian a vizitat Muzeul Culturii şi s-a arătat impresionat de tablourile expuse. A recunoscut că până a ajunge aici nu ştia că există un oraş pe nume Iaşi şi, că este păcat pentru că merită cunoscut de întreaga lume. Poeta Teodora Coman a scris pe wall-ul de facebook ca nu îşi doreşte o Românie ca afară ci o Românie ca la FILIT. Unul dintre organizatori mi-a spus că ediţia din acest an a stârnit o adevărată efervescenţă în lumea culturală şi a început să primească întrebări din partea scriitorilor care s-au arătat interesaţi de participarea la ediţiile viitoare. În plus, este poate prima ediţie la care am simţit o implicare din partea autorităţilor locale care, sper că şi în al doisprezecelea ceas au înţeles ce potenţial uriaş are acest festival. Sălile au fost pline la toate evenimentele, a existat zilele acestea un entuziasm palpabil care părea să hrănească eforturile celor implicaţi. Am văzut scriitori, editori, bloggeri şi critici uniţi de aceeaşi pasiune şi care au lăsat pe perioada festivalului toate problemele şi disensiunile în urmă. Toţi au avut o misiune: aceea de a arăta că literatura poate deveni spectacol, că a fi interesat de evenimentele culturale nu este o slăbiciune şi o pierdere de vreme, că pasiunea pentru citit este împărtăşită de oameni de vârste şi ocupaţii diferite. Sper ca la ediţiile viitoare ieşenii să spună prezent în număr din ce în ce mai mare.
FILIT-ul a fost cel mai bun lucru care i s-a întâmplat oraşului Iaşi de multă, multă vreme. A pus oraşul nu doar pe harta evenimentelor culturale ci şi pe harta turistică. Pentru ca toţi cei cu care am avut ocazia să vorbesc au vorbit despre mâncarea bună, cafeaua ieftină şi cu gust, dar şi despre vinurile care merită a fi mai bine cunoscute. Muzeele şi-au găsit şi ele locul în inima vizitatorilor, clădirile oraşului au atras atenţia - atât cele istorice bine întreţinute, dar, din păcate şi cele doar acoperite şi lăsate să moară. Au fost câteva zile efervescente care au născut noi speranţe, au arătat că se poate, că poţi face din literatură un punct de întâlnire al spiritelor înrudite. Iaşul a redevenit, astfel, pentru câteva zile capitala culturală nu doar a României ci a întregii lumi. Şi nu exagerez deloc susţinând acest lucru.