octombrie 2017
Festivalul de film scurt eco de la Sighetu Marmaţiei, 2017
Festivalul de film scurt eco de la Sighetu Marmaţiei (Short Eco Film Festival - ecofilm.ro), aflat la prima sa ediţie între 5-8 octombrie 2017, a premiat filme din două continente îndepărtate de noi: Asia şi America de Sud, unde s-a dovedit că există realizatori extrem de valoroşi. E drept, unul dintre filmele premiate a avut şi un coproducător român.


La categoria Micro (filme de 1 minut), a câştigat pelicula Sea (Uzbekistan, 2017), regizată de Hristina Belousova (ecofilm.ro/sea/). Filmul impresionează nu atât din punct de vedere tehnic, cât printr-o întoarcere de sens spectaculară, o poantă pe cât de neaşteptată, pe atât de reuşită. După un început aparent excesiv de poetic, răsturnarea de situaţie face ca la final sala să izbucnească într-un hohot general de râs.

The Gentle Giant (Iran, 2016), în regia lui Kioumars M. Chenari este câştigătorul categoriei Super Short (filme de 1-5 minute) (ecofilm.ro/the-gentle-giant/). E posibil ca baza ştiinţifică a filmului să fie relativ discutabilă, entomologii cu care am discutat nu erau decişi, dar mesajul umanist al peliculei rămâne extrem de puternic, iar realizarea ei este cu adevărat foarte bună.

În fine, la categoria Short (filme de 5-30 de minute) a câştigat Invisible Frontier (Argentina/Belgia, 2016), regizat de Nico Muzi şi Nicolás Richat (ecofilm.ro/invisible-frontier/). Aşa cum am menţionat mai sus, unul din cei trei producători ai filmului, Mihai Stoica, român, a fost prezent la festival. Frontiera invizibilă este un documentar care combină filmări de teren cu inserturi de desene animate şi cu secvenţe de arhivă, în încercarea de a transmite un set de mesaje extrem de importante, cum ar fi acela că adesea rezolvările date problemelor ecologice creează alte probleme şi mai mari, sau că iniţiativele idealiste pot ajunge să fie folosite în scopuri mercantile, sau că nota de plată a problemelor ecologice nu este în general plătită de cei care le provoacă, ci de alţi oameni, complet nevinovaţi.

Festivitate de premiere, categoria Short
(de la stânga la dreapta Ion Mariş, Rada Pavel - organizatori, şi Mihai Stoica - coproducător Invisible Frontier)

Fac aici o paranteză ca să spun că nu numai problema biocombustibililor (în cazul de mai sus, uleiul de palmier produs în Columbia dar utilizat în Europa) este spinoasă (întorcându-se în realitate în contra intenţiilor celor care au sprijinit această iniţiativă), ci şi problema detergenţilor cu zeoliţi (care s-au dovedit a fi mai remanenţi în apă decât fosfaţii pe care i-au înlocuit), sau a motoarelor diesel (care contribuie la grava poluare a aerului cu microparticule în suspensie, precum şi cu oxizi de azot, poluanţi practic inexistenţi la motoarele pe benzină), organismelor modificate genetic (văzute la origine ca o soluţie salvatoare pentru hrănirea unei populaţii în creştere exponenţială), industriei nucleare (considerată o alternativă "verde" la utilizarea combustibililor fosili), fermelor eoliene (mai ales cele instalate pe rutele de migraţie a păsărilor), microhidrocentralelor (care seacă şi desfigurează râurile de munte fără să producă practic nimic), panourilor solare (care invadează terenuri agricole fertile, cărora le schimbă destinaţia), etc., toate iniţiative ecologiste bine intenţionate, dar care ulterior s-au dovedit cel puţin parţial, dacă nu chiar total, greşite. Discuţia pe această temă este însă lungă, aşa încât nu o voi continua acum.

Revenind la festival, selecţia celor 31 de filme finaliste (din 21 de ţări) a fost făcută dintr-un număr de 850 de filme primite de organizatori. Din filmele proiectate aş mai evidenţia, într-o ordine aleatorie, încă câteva care m-au impresionat: Ghost (Thailanda, 2016 - ecofilm.ro/ghost), 500 Jalapão Bikepacking (Brazilia, 2017 - ecofilm.ro/500-jalapao-bikepacking), Element (Columbia, 2016 - ecofilm.ro/element), I am Columba Livia (Franţa, 2017 - ecofilm.ro/i-am-columba-livia), Crooked (România, 2017 - ecofilm.ro/crooked).

În afara concursului a fost prezentat un film excepţional despre o tradiţie pe cale de dispariţie la noi în ţară: The Trail of the Fleece Wool / Povestea lânii (România, 2013) (ecofilm.ro/the-trail-of-the-fleece-wool) de Flavius Medan (unul din membrii juriului).

Foarte bun şi filmul Vulcanii noroioşi (România, 2017) de Peter Lengyel. Prezentat la secţiunea de discuţii, filmul este compus în totalitate din imagini aeriene (filmate cu drona), care dau o perspectivă mai rar sau deloc întâlnită până acum a vulcanilor noroioşi de la Buzău.


Un alt film din care au fost prezentate secvenţe la discuţii a fost Călăuziţi de stele (România, 2016) de Focus Eco Center din Tg. Mureş, din partea căruia a participat la festival unul dintre realizatori, Hajdu Zoltán.


În cele două zile de proiecţii şi discuţii, amfiteatrul Universităţii Babeş-Bolyai, sala Primăriei Sighetu Marmaţiei, precum şi The Coffee Factory au fost gazde primitoare, şi practic neîncăpătoare pentru multitudinea de participanţi.

Publicul festivalului a constat în mod egal din realizatori de film, reprezentanţi ai mediului academic, reprezentanţi ai organizaţiilor neguvernamentale de protecţia mediului. O prezenţă inedită a reprezentat-o protagonista peliculei 500 Jalapão Bikepacking, Bia Carvalho, o tânără braziliancă pasionată de natură şi sport, al cărei zâmbet (atât în film cât şi în viaţa reală) este realmente contagios. Alte prezenţe interesante au fost Ioan Coroiu, biolog şi membru al juriului, şi Dan-Mihai Păvăloiu, realizator TV şi membru al juriului, sau Tudor Botezatu, realizatorul filmului Crooked.

Festivalul de film scurt eco SEFF a fost organizat în cadrul proiectului "Focalizare prin obiectiv: Dezvoltare durabilă" al asociaţiei "Valea Verde", co-finanţat printr-un grant din partea Elveţiei, prin intermediul Contribuţiei elveţiene pentru Uniunea Europeană extinsă.

Mulţumiri se cuvin transmise tuturor organizatorilor principali: Rada Pavel, Ion Mariş, Brînduşa Oanţă, şi nu în ultimul rând lui Peter Lengyel.

De notat că premiilor iniţiale ale festivalului li s-a adăugat în mod spontan unul inedit: câte un sfârşit de săptămână gratuit oferit tuturor celor trei câştigători de către Satu\' Nost\' (Unde cizmele-s murdare şi inima curată) (facebook.com/satunost/) din Breb, judeţul Maramureş, prin amabilitatea proprietarilor pensiunii, participanţi la festival.

Ar mai fi putut exista şi o a patra categorie. Organizatorii au dorit să aibă şi filme realizate de tineri sub 20 ani, dar neprimind decât două pelicule, au renunţat la această categorie. Un film eco-horror realizat de o trupă de elevi din Sighetu Marmaţiei a fost totuşi prezentat în afară de concurs, în cadrul discuţiilor.

Participanţilor la festival li s-a oferit şi posibilitatea de a vizita două instituţii deosebit de interesante din Sighetu Marmaţiei: "Memorialul victimelor comunismului şi al rezistenţei" - o închisoare austro-ungară din secolul al XIX-lea, devenită după venirea la putere a comuniştilor din 1945 unul din locurile de exterminare a elitei politice şi sociale româneşti, dar transformată după 1992, prin iniţiativa preşedintei de atunci a Alianţei Civice, Ana Blandiana, într-o "deschisoare" al cărei rol este să le arate românilor adevărata istorie a comunismului şi a victimelor sale; precum şi "Casa memorială Elie Wiesel", înfiinţată chiar acolo unde s-a născut laureatul Premiului Nobel pentru Pace din anul 1986, şi unde se perpetuează memoria a ceea ce a fost odată impresionanta comunitate a evreilor sigheteni.

0 comentarii

Scrieţi la LiterNet

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected] Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet? Îl puteţi introduce aici.

Publicitate

Sus