El are chipul ridat, însă acel je ne sais quoi din privire nu s-a stins, iar trupul şi-a păstrat alura tinerească. Pe ea o trădează pletele lungi, cărunte, dar în corp arată aşa de bine, că o poţi confunda fără probleme cu o femeie de 30 de ani. Au îmbătrînit şi ei, vor spune cîrcotaşii. Însă au atîta dezinvoltură în maniera cu care se mişcă în faţa camerei de filmat, că orice actor tânăr îi poate invidia.
Robert Redford şi Jane Fonda (trebuia să le scriu mai devreme numele? Presupun că nu, le-aţi ghicit deja) interpretează un cuplu în vîrstă care redescoperă dragostea atunci când s-ar zice că viaţa lor s-a sfîrşit şi nimic bun nu li se mai poate întîmpla. Amîndoi trăiesc singuri, sunt vecini, iar Allie vine într-o zi la Louis cu o propunere bizară: să meargă în fiecare seară la ea, ca să doarmă împreună. Să stea în pat împreună şi să povestească. Căci noaptea este momentul în care singurătatea devine de nesuportat. "Despre ce să vorbim? Despre vreme, poate?" întreabă el. "Ah, nu, ar fi groaznic, despre orice altceva numai despre vreme nu", îi spune ea. La început, ideea i se pare ciudată. Trăiesc într-un oraş mic, se cunosc cu toţii, ar fi prilej de bîrfe. Louis e conştient că gura lumii e slobodă, dar e şi speriat, nu ştie cum să se poziţioneze în preajma ei. Pînă la urmă acceptă. Apropierea pare dificilă, nu este uşor să te porţi deschis şi natural faţă de un străin cu care brusc te trezeşti în pat şi trebuie să faci conversaţie. Însă, treptat, aşa cum presimte spectatorul de la bun început, relaţia evoluează şi se transformă într-o legătură romantică.
Scenariul este previzibil, vor spune mulţi. Intervin în poveste copiii celor doi - cu tot cu problemele lor, specifice vîrstei adulte, - nişte flash-back-uri din trecutul lui Allie, legate de pierderea unui copil, şi un nepot a cărui prezenţă, la început derutantă, îi va ajuta pe Allie şi Louis să devină cu adevărat un cuplu. (M-am tot întrebat de unde-l ştiu pe puştiul ăsta simpatic, m-am prins greu că îl văzusem în serialul Big Little Lies, acolo era mai tăcut, arţăgos şi mereu încruntat). Este uşor de anticipat cursul poveştii, cei mai puţin sensibili s-ar putea chiar să strîmbe din nas la scena-clişeu a dansului romantic dintre parteneri, dar hai să recunoaştem: oricît de cinici am fi, toţi avem nevoie, din cînd în cînd, de un film din categoria celor care ne fac să ne simţim bine. Poate chiar vom vărsa o lacrimă la final. Sînt aproape sigură că (urmează altă banalitate, dar pe asta nu o pot evita) Our Souls at Night o să vă aducă aminte că minunile se întâmplă atunci când crezi în ele şi-ţi poţi găsi sufletul-pereche, indiferent că ai 20 sau 80 de ani.
La Festivalul de Film de la Veneţia, unde a fost prezentat filmul, Jane Fonda a povestit că în urmă cu o jumătate de secol, când au jucat în Barefoot in the Park, Redford era aşa de frumos, că se abţinea cu greu să nu îl atingă tot timpul, şi s-a declarat fericită că în acest film a avut şansa de a se reîndrăgosti de el. "Lui nu i-au plăcut niciodată scenele de sex, însă eram topită cînd mă săruta, ştia să sărute grozav. Singura problemă pe care am avut-o acum, a mărturisit frumoasa actriţă, este că Bob arată şi la 80 de ani atât de bine, că atunci când mă uitam în ochii lui, uitam replicile".
"Despre ce vrei să vorbim"? întreabă el. "N-are importanţă, despre orice, hai să vorbim despre vreme", îi răspunde ea.