Filmul de acum continuă acţiunea - şi, uneori şi umorul un pic exagerat - de la mai slabul Batman vs. Superman, tot opera regizorului de faţă. Universul DC stă falnic pe picioarele lui, în lupta cu Marvel. Eroii de aici fac faţă grupului din Avengers ca şarm, strălucire, gadgeturi şi forţa electrică a echipei.
Ne bucurăm să avem de privit, de văzut un film cu toţi eroii la lucru pentru binele tuturor oamenilor. E genul de film revigorant pentru problemele de actuale. Iar povestea de acum ştie să bifeze la zi şi să ţină în echilibru modernul cu aerul retro, pentru eroi şi fanii acestora. E un melanj neaşteptat, dar plăcut de privit. Mai puţină încruntare şi stat în poză, mai multă, mai bună solidaritate a echipei.
Filmul de acum este unul mediu, nici la înălţimea lui Wonder Woman, dar nici jos, printre cioburile lui Batman vs. Superman, chiar dacă are şi el destule din bizareriile şi scenele de umor involuntar ale acestuia. Sau, poate, cine ştie, este vorba doar de percepţia noastră diferită de cea de peste ocean, de tipul de umor. Căci, aşa cum se poartă în ultimul timp, niciun film cu supereroi şi făr' de glumiţe. Rămâi însă la final satisfăcut ca fan şi spectator de o operă bine articulată. Şi, între melodia dramatică şi tristă de la început şi cea de final - amândouă la fel de puternice ca cele de Bond, de bune, că zici că sunt gândite pentru Oscar - un film echilibrat şi interesant, plin de acţiune în partea lui dinamică, cu bune alternări intimiste, ca la carte, în momentele lirice - de bun dialog Batman-Wonder Woman ori Superman-Batman. Sunetul de calitate şi expresiv te duce mereu curios înainte. "Să bem pentru noaptea aceasta!".
Filmul de acum aduce multe chestii originale, ştie regizorul cu ce să ne ia ochii, să ne ţină cu respiraţia tăiată. După ce fiecare erou este introdus în poveste, cu abilităţile, dar şi cu dramele şi fricile personale - interesant, te laşi manipulat -, povestea te ia pe sus cu 3D-ul ei foarte pregnant.
Gal Gadot este dăruită iar cu o garderobă de vis, rochii mulate, albe sau negre, cu tăieturi asimetrice sau grafice, prezenţă splendidă, exotic-decorativă în civil ca şi în armura ei de amazoană. Cadrele cu ea, filmată de aproape, aduc şarm şic filmului.
Affleck cu barbă încărunţită - mai bine în cadru decât ras şi frezat. Vocea splendidă de bas reuşeşte să convingă la chemarea la luptă. Are Batman acum două maşini care ne măresc pupilele - Mercedesul argintiu! Şi robotul teleghidat cu picioare de păianjen. Plus ochelari cool peste masca binecunoscută. Uluitor şi un avion ca un rechin - toate din genul de machete pe care să ţi le doreşti măcar în format mic.
Tânărul, frumosul actor Ezra Miller, la cei 25 de ani ai săi - îl ştim din We Need to Talk About Kevin şi mai recentul Fantastic Beasts and Were to Find Them - are personajul cel mai simpatic al filmului. Flash al său cel rapid de picior are umorul la el, plus scenele slow motion, din cele care îi plac şi îi ies cu măiestrie regizorului. Foarte plăcută prezenţă, reuşit dezvoltată partea lui.
Lupta Bine-Rău trage cu ochiul în filmul de acum la Lord of the Rings, vedem ce s-a întâmplat în trecut ca la începutul seriei cu elfi. Credeam că am scăpat de influenţă şi că regizorii vor căuta deja lucruri şi rezolvări noi. Nu e rău, desigur, este în film o scenă amplă, migălită, epică, impresionantă. Răul cu coarne de aici - eeee - este sub machiaj bogat Ciaran Hinds! Este un ticălos bun, te convinge că poate mai mult. Păcat că pe măsură ce se apropie punctul de climax înfruntarea ajunge corp la corp. Asta e, ăsta e clişeul.
Nu mai e nevoie să spun câţi vor veni la film pentru Momoa - Aquaman (e, da, hai să recunosc, şi cazul meu). Scenariul şi regizorul au grijă să ni-l arate în toată splendoarea, cu de toate pentru toţi. El stă egal puternic ca energie şi întinderea rolului lângă Batman. Continuarea este deja anunţată pentru 2020. Foarte bine, povestea următoare va fi şi mai bună. Foarte frumoase scenele de luptă din apă cu atlanţii - chiar dacă regatul mitic nu e arătat insistent în detalii scenografice. De data aceasta toată lumea are armură, chiar şi aceşti atlanţi. Şi aici parcă tot o influenţă LOTR.
Îi reuşesc regizorului acum unghiuri originale de filmare, foarte multe din spatele eroilor, multe unghiuri de vedere de jos în sus, din cele ce fac totul mai înalt şi mai maiestuos. Este scenă de urmărire în tărâmul amazoanelor atât de bine filmată şi montată, stai cu sufletul la gură. Travelling-uri de urmărire în galopul cailor fac totul şi mai dramatic. Diane Lane, mama lui Superman, Jeremy Irons concentrat şi exact în rol. Toate acestea sunt plusuri.
Creaturile ce se hrănesc cu frică, demoni cu aripi şi ochi roşii, în roiuri concentrate taman la ruşi, interioarele caselor acestora, scenele cheesy înspre kitsch din porumbul bătut de vânt, presa care rămâne cu puterea ei ca în anii 40. Exact momentul gândit ca cel mai dramatic din acţiune devine şi cel mai bizar, cel care produce un recul în spectator. Lupta la bustul gol - oooo, de ce? -, capetele date unul altuia în gură, cum era păruiala din filmul anterior cu chiveta în cap - clar, este vorba de un tip de violenţă a acestui regizor, poate de incapacitatea noastră de a gusta -, umorul ciudăţel în momente la fel. Toate acestea nu ajută scenariul nu foarte elaborat. Realist şi, totuşi, cu amestec de epoci - prezenţa celui în balonzaid ca detectivii din anii 40, de la începutul BD-urilor cu eroii, săriturile dintr-un univers mitic în realitate şi înapoi - tot acest aer jumătate ireal, jumătate concret ne mai păcăleşte atenţia. Năucitoarea morală că Răul e mâncat de ai lui mai curăţă de clişee ce era de şters înspre sfârşit.
Desigur, extracredite de final, două la număr, aşadar nu plecaţi înainte de generic.