Triumful dragostei de Marivaux, la Bulandra

Ultima seară a Festivalului Naţional de Teatru a programat premiera spectacolului de la Teatrul Bulandra, cu Triumful dragostei de Marivaux, în regia lui Alexandru Darie. O poveste obişnuită pentru teatrul secolelor XVII-XVIII devine una cu accente moderne, prin panerotismul său. Dacă eroina, interpretată cam zgomotos pe alocuri, altfel cu vioiciune şi graţie de Clara Vodă, vrea să ajungă la inima unui tînăr care este elev-captiv la filozoful Hermocrate, nimic n-o împiedică să se prefacă îndrăgostită de acesta, ba şi, deghizată în bărbat, de sora sa, Leontine (Manuela Ciucur). De la început, însă, o vedem pe Phocion aptă să împlinească amorul lesbian, pupîndu-se cu foc cu "asistenta" sa, Hermidas, foarte nervos interpretată de Rodica Lazăr. Putem spune că personajul lui Marivaux, devenit al lui Alexandru Darie, nu are nici un scrupul în a-şi atinge scopul, iar marivaudajul devine joc cinic curat, într-un spectacol plin de haz, unde cel mai şters e pînă la urmă obiectul dragostei eroinei, Agis (Daniel Popa), căci aşa e rolul, dar nici actorul nu prea are sînge-n vine sau nu şi-l pune în mişcare. Diavolii, cei care întreţin mişcarea nebună de pe pe scena de la Grădina Icoanei (Sala Toma Caragiu) sunt Dimas (Vlad Zamfirescu) şi mai ales Arlequin (Adrian Ciobanu). O figură aparte face Marian Rîlea, în rolul filozofului Hermocrate, conceput ca un om în afara vieţii, în fond un impostor, finalmente o victimă a manevrelor tinerei prinţese îndrăgostite, Phocion.

Dincolo de qui pro quo-uri, comedia pune problema morală dacă şi cît este permis pentru a-ţi atinge scopul. Panerotismul este unul dintre mijloacele despre care noi credem că aparţine vremurilor moderne, dar nu e deloc sigur – ba chiar dimpotrivă – că el nu bîntuia şi alte epoci.

Decorurile mişcătoare concepute de Octavian Neculai şi costumele Mariei Miu, care se schimbă şi ele destul de des, devin mai mult decît instrumente ale unei demonstraţii dramatice, am putea spune chiar personaje. Felul în care se îmbracă-dezbracă filozoful trezeşte ilaritatea, caracterizîndu-l odată cu mimica dezlănţuită şi cu muzica bufă care însoţeşte perplexităţile sale. Compozitorul Adrian Enescu a ştiut să răspundă muzical concepţiei regizorului, în construirea unui spectacol plin de imaginaţie, unde fantezia domneşte de la început şi pînă la sfîrşit.

Noul spectacol al Teatrului Bulandra este menit, se pare, să închidă festivaluri: după ce l-a închis pe cel al Uniunii Teatrelor Europene de la Roma, duminică l-a închis şi pe cel naţional. Urmează, de data asta fără să mai închidă ceva, un turneu la Milano, unde Triumful dragostei se va juca pe scena de la celebrul Piccolo Teatro, cel de care este legat numele marelui regizor Giorgio Strehler.