Inishmaan este o insuliţă de pe coasta de vest a Irlandei care în prezent numără 160 de locuitori. În 1938, când se petrece acţiunea piesei, Inishmaan avea aproximativ 380 de locuitori, pe care condiţiile precare de trai şi plictiseala îi scoteau din minţi. Billy este orfan de ambii părinţi, şchiop de un picior şi crescut de mătuşile Kate (care obişnuieşte să vorbească cu pietrele) şi Eileen (care şterpeleşte bomboane şi le mănâncă pe ascuns), ce deţin un magazin alimentar unde nu se găseşte mare lucru. Peisajul uman e completat de către Johnnypateenmike (un beţiv palavragiu şi ahtiat după bârfe), mama acestuia (o hoaşcă bătrână care încearcă să bea până crapă), Babbybobby (un barcagiu în aparenţă dur, dar bun la suflet, care încă suferă după soţia sa, răpusă de TBC), doctorul McSharry (un individ mai degrabă şters), şi fraţii McCormick: Helen, o fetişcană agresivă şi mahalagioaică, şi Bartley, un puşti de treabă, dar cam sărac cu duhul.
Billy este luat în răspăr de majoritatea celor cu care interacţionează şi nimeni nu investeşte o minimă încredere în el. În momentul în care o echipă de filmare venită taman din miticul Hollywood fac audiţii pe insula învecinată, Billy reuşeşte să-l convingă pe Babbybobby să-l ducă până acolo ca să-şi încerce norocul, concurând cu Helen şi Bartley. În mod surprinzător, Billy este acceptat, şi ia astfel drumul celebrităţii americane, lăsând umila comunitate pe care-a părăsit-o perplexă şi, nu în ultimul rând, îndurerată de pierderea lui.
În mod destul de previzibil, Billy nu va rezista foarte mult în ţara tuturor posibilităţilor fiindcă pe plan personal contează mai mult pasiunea pe care o făcuse faţă de Helen, dar este influenţat în decizia de a reveni pe insulă şi de o problemă de sănătate pe care nu o poate trece cu vederea.
Dramaturgie de înaltă calitate
Spectacolul beneficiază de textul unui dramaturg puternic, înzestrat cu un excepţional simţ al dialogului şi cu abilitatea de a contura personaje complexe fără a oferi mai multe informaţii decât e cazul. Un alt punct meritoriu îl constituie universalitatea piesei. Personajele par nişte figurine miniaturale exilate undeva la capătul lumii, într-un microcosmos care funcţionează după legi autonome, dar comportamentul acestora şi conflictele pe care le traversează se înscriu în linia dramelor fundamental umane care străbat globul de la un capăt la altul.
Fiecare personaj are propriile ticuri, idiosincrazii, idei fixe şi particularităţi marcante şi, deşi pot fi considerate excentrice prin excelenţă, ele nu sunt artificiale şi nici o sumă de reflexe bizare gratuite. Personajele din A Kripli / Schilodul din Inishmaan sunt exponenţii unei comunităţi mutilate de lipsă de sens, de plictiseală, meschinărie şi probleme de comunicare. În pofida tuturor animozităţilor formale dintre ele, nu pot funcţiona "normal" decât împreună, fiindcă micro-comunitatea insulei formează, de fapt, un tot unitar.
Decorurile sunt ilustrative şi aduc în prim-plan magazinul mătuşilor lui Billy care e frecventat, alternativ, de toate personajele spectacolului, iar în fundal se deschide peisajul albastru al oceanului (ilustrat printr-o pânză de o culoare intensă) al cărui miraj se simte în permanenţă. Oceanul constituie frontiera către o altă lume, la care aspiră insularii cei insignifianţi, este spaţiul tranzitiv către orizonturile unde începe cu adevărat viaţa, şi în care existenţa are un sens precis, sau chiar mai multe. Străbaterea oceanului echivalează cu depăşirea propriei condiţii, una de care locuitorii Inishmaanului sunt, de fapt, iremediabil ataşaţi.
Actorie pe măsura personajelor
Deşi rolul Billy este ofertant, şi este jucat admirabil de către Ernő Galló, nu eclipsează prezenţa celorlalte personaje, care sunt suficient de pregnant conturate din text, şi interpretate cu nerv şi empatie de către ceilalţi actori. Fiecare în parte beneficiază de replici memorabile şi de momente în care se poate distinge, poate mai puţin medicul (Miklós Levente Ördög), care nu este însă interpretat mai puţin convingător.
Montarea subtilă şi atentă la detalii a lui Rareş Budileanu a reuşit să pună în valoare un text excelent al unui (deja) clasic în viaţă care a împletit cu rafinament comedia neagră cu drama, sensibilitatea cu şarja inteligentă într-un ansamblu memorabil, care merită vizionat.
Regia: Rareş Budileanu
În distribuţie: Piroska Fodor, Dorottya Nagy, Gábor Tollas, Ernő Galló, Szabolcs Csíki, Ramóna Gecse, András Korpos, Miklós Levente Ördög, Annamária Biluska.
Decor şi costume: Andu Dumitrescu / Sound design: Sasko Kostov.