Apelez la pastişa după John Osborne în titlul de mai sus ca să subliniez caracterul nostalgic al amintirii. Oricât de dure, terne, palpitante sau dezastruoase ar fi trăirile din prezent, în vălul amintirii se edulcorează. Devin prietenoase, dragi, preţioase, uneori adevărate comori. Reţeta este livrată de cele două personaje ale lui Teodor Mazilu din Frumos e în septembrie la Veneţia. Realitatea dorită dar nerecunoscută ca atare în prezent e crudă, nemiloasă, anostă. Amintirea ei e îmbălsămată. Fadul se colorează, prinde cheag expresiv. Exaltarea se aşază, cuminţită, în banca regretului.
De această febră a re-trăirii unor experienţe din trecut sunt cuprinse cele cinci personaje din Poveşti de dragoste la prima vedere, spectacol-puzzle imaginat şi realizat de Tudor Lucanu pe scena Euphorion-ului clujean şi interpretat de Mihai-Florian Niţu, Diana Buluga, Petre Băcioiu, Radu Lărgeanu şi Ioan Isaiu. Mai întâi, cei cinci actori ai Naţionalului, aşezaţi pe cinci scaune, spun cinci poveşti personale, scurte, autentice, despre primii fiori ai dragostei. Apoi interpretează alte cinci poveşti de dragoste pe texte de Gabriel Liiceanu, Adriana Bittel, Ioana Pârvulescu, Radu Paraschivescu şi Ana Blandiana. Auzindu-le poveştile, în mintea fiecărui spectator se deşteaptă involuntar, instantaneu prima amintire legată de licării iubirii. Petre Băcioiu povestea cum, în clasele primare, simţindu-se atras de o colegă de clasă, a tras-o de păr. Tocmai atunci mi-am amintit brusc de fata din clasa a cincea pe care o urmăream la orele de educaţie fizică ţinute la Liceul "Bălcescu" de profesorul Dorin Almăşan. Eu eram în clasa a VIII-a. Ea era nespus de frumoasă şi, odată, după ore, spre sfârşitul anului şcolar, prin iunie, i-am cerut voie s-o conduc spre casă. A acceptat. Când am ajuns la poarta casei sale, mi-a propus să intru. Am intrat temător. În casă, m-a prezentat mamei şi m-a poftit să mă aşez pe scaunul din hol, unde era o măsuţă plină cu reviste Vânătorul şi pescarul sportiv. Mi-a propus să mă uit prin ele. Nu ştiam ce avea să urmeze. Le răsfoiam fără chef. Nu mă interesa nici vânătoarea, nici pescuitul. Nu pentru asta am vrut s-o însoţesc. Dar atunci pentru ce? Dezamăgit, fâstâcit, când am simţit că nu mai are rost să stau, m-am ridicat, am salutat şi am plecat... Asta a fost tot. A venit vacanţa, iar toamna m-am mutat la alt liceu. N-am mai văzut-o niciodată. Nu vă interesează povestea mea? La cele spuse pe scenă s-ar putea adăuga aşa "povestea" fiecăruia. Toţi spectatorii vor vedea în poveştile personajelor sau în spatele lor şi propriile lor poveşti de dragoste. E meritul iscoditor cel mai însemnat. Spectacolul, felul direct şi provocator în care e pus, trezeşte în fiecare amintiri similare, indubitabil. Asta face parte din spectacol. De aceea am adăugat aici şi "povestea" mea. "A mea, a ta, a altuia..." vorba lui Minulescu.
Când i-am văzut pe cei cinci actori aşezaţi rigid pe scaune, mi-a fost teamă că aşa se va desfăşura tot spectacolul: text şi interpretare; nimic mai mult. Aş fi acceptat şi această rigoare, se poartă, dar Tudor Lucanu îmbogăţeşte scena cu recuzită adecvată, garderoba Tinei Szepi (Ioan Isaiu în travesti), lampadare, şevalet, şi în vârful efectelor scenice aduce proiecţiile video de-a dreptul magice ale lui Cristian Pascariu. Proiecţii ce par holograme, întrucât imaginile apar în faţa actorilor şi dau carnaţie vorbelor. Imagini lirice, fantastice, geometrii procesate de calculator sau insinuări comice.
Textele alese oferă minunate prilejuri de interpretare actorilor. O iubire morbidă conturează cu fineţe şi pasiune de adolescent bolnav la cap Mihai-Florin Niţu pe textul din Gabriel Liiceanu Crinii din clasa întâia de liceu. Îl ştiam un gânditor sumbru pe filosoful nostru de serviciu. Aşadar de aici i se trage! În labirintul vacuităţii iubirii se trezeşte Diana Buliga divagând pe textul cu iz de Terebentină scris de Adriana Bittel. Un coup de foudre la 70 de ani trăieşte personajul lui Petre Băcioiu la Paris, aidoma bătrânului Cioran îndrăgostit nebuneşte de doctoranda în filosofie de 35 de ani Friedgard Thoma. Textul scris de Ioana Pârvulescu, Un pariu la Paris, îi vine mănuşă lui Băcioiu. De tot hazul este secvenţa studentului nepregătit la examenul de economie politică, îndrăgostit lulea de o superbă examinatoare. Amor, restanţă, Sironica (profesoara stafidită) şi liste de fotbalişti celebri înşiră Radu Paraschivescu în textul jucat cu mare succes de Radu Lărgeanu. Pasiunea fără limite a unei asistente medicale e mărturisită de Ioan Isaiu în registru grav, preluat din Ana Blandiana sub formă de Misiune imposibilă confruntată cu iraţionalul feminin, asumat de poetă la o altă vârstă.
Gata! Mă opresc aici. Credeaţi că am să vă dau eu toate amănuntele? Nici vorbă! Le veţi auzi chiar din gura actorilor, ocupând loc în sală. Sunt convins că Poveşti de dragoste la prima vedere de Tudor Lucanu va fi un spectacol adorat de public.
(foto: Nicu Cherciu)