Spectacolul Gulliver debordează de fantezie şi comic, descriind o lume fantastică, cea a piticilor, o societate cu reguli amuzante şi personaje simpatice, construită pentru copii de către un suflet de copil, regizoarea Antoaneta Cojocaru. Îndrăgostită de peisajul marin, ea aduce pe scenă fascinaţia cu care admirăm de fiecare dată imensitatea mării, cu valurile ei buclucaşe, privită prin ochii copiilor, gustul pentru aventură al temerarilor oameni ai mărilor şi atracţia lor spre necunoscut. Printre aceştia se află matelotul englez Gulliver, care adoarme citind o carte şi care, prin vis, ajunge pe insula piticilor, Lilliput. Aceştia sunt conduşi de Regele Pluth, un despot caraghios, plin de viaţă, pasionat de ceasuri şi muzică, aflat mereu în conflict cu vecinii săi din insula Blefuscu, pentru că le-a şterpelit ceasul, iar aceştia i-au capturat flota. El cere ajutorul lui Gulliver, al cărui vas a naufragiat pe insula sa şi care este acum prizonier în Lilliput. Gulliver îşi va recăpăta libertatea şi corabia doar dacă va recupera corăbiile lui Pluth. Povestea aceasta simplă este închipuită pe scenă cu multă imaginaţie: ceasul din Blefuscu pune în mişcare întregul popor de pitici, picioarele lui Gulliver sunt disproporţionat de lungi, flota e alcătuită din vase cu pânze care par de jucărie, casele liliputanilor seamănă cu nişte castele de nisip, iar luna şi soarele coboară şi urcă pe cer purtând cu ele sentimentele personajelor.
În galeria piticilor fiecare are o personalitate proprie, care de care mai amuzantă. Din grup se desprind doi prizonieri ai Regelui Pluth, furaţi de el din alte poveşti! Este vorba despre celebrul Barbă-cot, un pitic bâlbâit şi de Sfiosul din Albă ca Zăpada şi cei şapte pitici, prinşi de Pluth cu intenţia de a-i folosi în operaţiuni militare, crezând că sunt vrăjiţi. La aceştia se adaugă Pitic 9, mâna dreaptă a regelui şi poliţistul şef al insulei, un personaj intrigant, tiranic, dar şi un iscusit... dirijor; un bucătar zăpăcit; un pitic bătrân, înarmat cu un toiag, care rămâne mereu în urma celorlalţi şi multe alte astfel de personaje comice. Singura fiinţă graţioasă şi plină de poezie de pe această insulă este regina Iasomy, care se plânge că a fost răpită de Pluth, dar şi Iasomy are un farmec comic aparte. Îndrăgostită de Gulliver, oftează şi leşină tot timpul, îi cântă aşezată pe colţul lunii, ca să îşi dovedească romantismul, iar visul ei (sau al lui?), de a se întoarce în pădurea în care s-a născut, se împlineşte cu ajutorul uriaşului.
Principala problemă la montarea acestui spectacol, diferenţa de înălţime dintre Gulliver şi pitici, a fost rezolvată cu multă ingeniozitate de către realizatori. Pentru a crea copiilor din sală iluzia mărimii lui Gulliver în raport cu piticii, scenograful Vladimir Turturica a folosit mai multe procedee: jocul în genunchi pentru interpreţii pitici, urcarea lui Gulliver pe picioroange, realizarea de costume cu talie înaltă şi burţi false pentru a diminua imaginea personajelor, micşorarea sau mărirea anumitor elemente de decor ca să pară mai mici sau mai mari în comparaţie cu interpreţii, inclusiv o iluminare aparte a scenei. Toate acestea au implicat şi o coregrafie specială, realizată de prim-balerina Theodora Munteanu, care a debutat în calitate de coregraf cu acest spectacol. Ea a conceput mişcarea scenică în aşa fel încât să sublinieze caracterul comic al acestor micuţi, bucuria lor de a trăi şi de a se distra împreună, făcând glume unii pe seama celorlalţi. Un efect comic în ceea ce priveşte mişcarea are loc în timpul jocului "Bâza" (jocul preferat al liliputanilor pentru că au ocazia să-l cotonogească pe rege), când repetă bătaia pe care i-o aplică acestuia în ralantí.
Povestea trebuie să fie verosimilă pentru cei mici, acesta a fost crezul creatorilor. A rezultat o feerie din cele mai frumoase, plină de culoare, interpretată cu voioşie de către artişti şi primită cu căldură şi bucurie de spectatori.
Una dintre calităţile cele mai mari ale acestei producţii este muzica extraordinară a compozitorului Marius Ţeicu. Autor al mai multor musicaluri pentru copii, acesta găseşte de fiecare dată reţeta potrivită pentru a satisface şi a încânta cerinţele speciale ale acestui tip de public. Ritmuri împrumutate din muzica uşoară, de la romanţă până la rock-and-roll, care, aşa cum s-a văzut la Opera Comică pentru Copii şi în spectacolul Micuţa Dorothy, a cărui muzică îi aparţine, au darul de a ridica sala în picioare şi de a anima atmosfera într-un fel nemaivăzut. În Gulliver remarcăm songuri de mare sensibilitate precum tema Oceanic vas, cântecul reginei, Du-mă în pădurea verde sau Corul supunerii; melodii pline de vioiciune şi ritm ca Inamic rock şi Bâza sau simpaticul cântec al ceasului, Blefuscu-cu. Toate se împletesc cu libretul scriitoarei Silvia Kerim, considerată una dintre cele mai talentate prozatoare pentru copii, creatoare a personajului Pitic 9, aluzie la servilismul comic al subordonaţilor.
Dar ce înseamnă libertatea lui Gulliver, cuvânt care apare pe o cortină diafană în spectacol? După ce şi-a îndeplinit misiunea de a recupera flota şi piticii i-au reparat corabia, regele Pluth îi oferă lui Gulliver libertatea - o carte, chiar acea carte din care citea la început. Piticii dispar între paginile ei, visul se destramă, dar rămâne închis în cartea de poveşti. Acest final ilustrează mesajul spectacolului de la Opera Comică pentru Copii: cartea, ştiinţa eliberează, introduce omul în noi universuri, îi oferă capacitatea de a trăi în lumi paralele, îl ajută să-şi depăşească problemele, condiţia, să transforme realitatea. Acest mesaj ajunge la copiii din sală şi din acest motiv spectacolul Gulliver reprezintă un adevărat miracol ce trebuie măcar o dată văzut.