Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Agenda LiterNet  Sageata  Cronici teatru  Sageata  Ileana, Principesă de România

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

In memoriam... - Ileana, Principesă de România


aprilie 2018
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
O evocare dramatică înseamnă, din start, curaj. Curajul de a aduce pe scenă nu doar personajul admirat, respectat, iubit... ci de a te supune - Liana Ceterchi o face total şi necondiţionat - aureolei sale. Afectiv sau imaginativ, acest demers rămâne unul asumat. Dar, pornind din acest moment începe, cu adevărat, greul. Asta pentru că, fatalmente, trebuie ca tu, autor al evocării dramatice, să te detaşezi (concomitent cu identificarea spirituală) de obiectul evocării. În sensul că devii un fan, căruia i se cere să-şi recompună dramatic subiectul admiraţiei. Astfel încât acesta să arate altfel (căci nu suntem la vreun popular muzeu al figurilor de ceară, unde pretenţiile sunt limitate la o asemănare perfectă, însă rece, fără viaţă), dar să rămână acelaşi cu cel / cea care ţi-a stârnit tentaţia de a-/ a o re-prezenta. Un pariu pe muchie de cuţit, dacă-mi e permisă comparaţia. Cuţitul respectiv stând, altfel, cu tăişul chiar pe jugulara autorului.
 
Liana Ceterchi, intrată în lumea teatrului ca actriţă, dar trecută de ani buni la pupitrul de concepţie şi comandă regizorală, îndrăzneşte să-şi ducă admiraţia şi mai sus, gândind cu atenţie şi minuţie, cu sensibilitate şi profesionalism, dar şi cu o admiraţie nestăvilită şi necenzurată, spectacolul. Spectacol care, la rândul lui, izbucneşte din romanul autobiografic al însăşi eroinei princiare (Trăiesc din nou), restructurat scenic într-un tumultuos monolog prin dramatizarea Edithei Negulici.
 
Rezultatul coincidenţei teatrale dintre viaţa Principesei Ileana şi viziunea regizoarei-interprete izbucneşte pe o scenă nudă, în care imaginile documentare de fundal şi câteva accesorii vestimentare umplu spaţiul şi îi creează necesarele repere în segmentarea (de fapt, în marcarea etapelor principale ale) acţiunii. Misiunea autoarei apare cu atât mai dificilă cu cât interpreta trebuie să treacă, tumultuos, expansiv şi convingător prin toate momentele importante din viaţa eroinei sale: copilăria, adolescenţa, maturitatea, căsătoria şi maternitatea, războaiele şi refugiile, zbaterile, deznădejdile şi expansivitatea, naivitatea şi entuziasmul juvenile, durerea eşecurilor, a sfârşitului unei lumi, pribegia, opţiunea monahală urmată de reîntoarcerea pe pământul natal al unei Românii pe care a iubit-o patetic, cu speranţă şi disperare, cu entuziasm şi spirit de sacrificiu, aşa cum avea să mărturisească, lui Dumnezeu şi oamenilor, spre sfârşitul vieţii sale pământeşti: "După ce am plecat de acasă, care pentru mine a fost întotdeauna România, am fost ca şi moartă. Nu împrejurările au fost greu de suportat, ci însăşi nevoia de a trăi".


Aproape o oră şi jumătate, actriţa Liana Ceterchi se află prinsă între coordonatele personajului asumat şi rigorile regiei la fel de asumate - grea misie! Rezultă un amestec temperamental vulcanic, cu trăiri şi oscilaţii sufleteşti, unele excesive, poate, altele înduioşătoare, dar pe care nu e cazul să le măsurăm cu criterii de ordin exclusiv raţional; şi nici estetic. În contopirea cu datele Principesei admirate, regizoarea îşi sacrifică, uneori deliberat parcă, rigoarea, lăsând la latitudinea / inspiraţia actriţei să se dezlănţuie atât cât şi cum simte. Aşa stând lucrurile, nu mă voi lăsa nicicum atras pe panta verdictologiei, categoric neavenită la un asemenea eveniment, ci voi respecta abandonul şi contopirea de "trei într-una" (eroină, regizoare, interpretă). Când te încumeţi la o asemenea întruchipare, înseamnă că porţi în tine, nu doar pe durata spectacolului, acea dumnezeiască empatie care se sustrage oricărui control, lăsând liberă curgerea năvalnică a sentimentelor de admiraţie şi veneraţie.
 
Ceea ce reuşeşte acest spectacol este să se transforme într-o adâncă şi consistentă reverenţă artistică, săvârşită în amintirea Principesei Ileana de România - un personaj cu adevărat fabulos în generozitatea ei admirabilă, în dragostea pentru o ţară care, fiind a ei, a refuzat-o mai bine de jumătate din viaţa dusă, cu demnitate şi ambiţie, printre străini, dar închinată Naţiunii şi Divinităţii.
 
Dramatizare de Edith Negulici după romanul autobiografic Trăiesc din nou al Principesei Ileana a României. Un spectacol de şi cu Liana Ceterchi
Video şi sunet: Luca Achim, Teodora Toader
Spectacol creat prin asocierea Asociaţiei Femeilor din Teatru IF.../...DACĂ PENTRU FEMEI, în parteneriat cu UNITER, Muzeul Naţional al Literaturii Române, Arhivele Naţionale ale Statului, Asociaţia România Culturală şi Mânăstirea "Schimbarea la Faţă" din Ellwood City, Pennsylvania, USA.




 Toate articolele despre Ileana, Principesă de România


0 comentarii

Click pentru a mări imaginea


Resurse

 Alte articole de Bogdan Burileanu


SCRIEŢI LA LITERNET

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected]. Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet.ro? Îl puteţi introduce aici.


PUBLICITATE




CITIŢI-NE PE FACEBOOK


Spacer Spacer