Teatru de club - Aniversare cu bucluc

Loisir urban pentru uzul persoanelor dependente de ştaif şi socializare se dovedeşte a fi până la urmă teatrul de club. Participanţii la exhibiţii de acest fel ştiu îmbina utilul cu plăcutul şi bunul gust cu ostentaţia mondenă. Formula a prins şi în cazul localului Napoca 15 din Cluj, unde funcţionează de ani buni şi tinde să primească amplitudine între spaţiile neconvenţionale din oraş folosite pentru spectacole scurte, distractive, uşor digerabile. Uşor de digerat şi de ingurgitat artă extrasă cu paiul subţire din paharul ofertei, plin, de cele mai multe ori, cu lichid aromat, îmbătător, divers colorat.

Vrea altceva spectatorul sensibil, receptiv, spilcuit şi obosit după orele de serviciu? Are alte aşteptări? Mă tem că nu, din moment ce spaţiul funcţional, cochet chiar, amenajat în pod, e mereu plin. Sorin Misirianţu, iniţiatorul acestui teatru de club, ştie ce să-i ofere şi o face în doze bine distribuite, în aşa fel ca el să revină şi să închege, împreună cu alţi iubitori de frumos, o familie consumatoare de artă teatrală autentică, relaxantă, înviorătoare. Cu o activitate de peste 23 de ani în teatru, regizorul şi actorul Sorin Misirianţu este animatorul principal, titirezul neobosit, pornit să zbârnăie prin texte dramatice, să absoarbă proiecte, să monteze piese, să joace în ele, să invite actori, studenţi, regizori, să formeze parteneriate artistice.

Un ultim produs din seria short plays, jucat la Napoca 15, este Aniversare cu bucluc, nostimă confruntare comică între trei personaje, prinse în clasicul triunghi amoros. Conflictul cade ex abrupto, în cel mai pragmatic stil contemporan: Oxana, amanta lui Andrei, dă buzna în casa iubitului căsătorit pentru a-i propune Lenei, soţiei acestuia, un târg. Andrei şi Lena tocmai sărbătoresc 20 de ani de la căsătorie, dar Oxana, tânăra amantă, tupeistă reprezentativă pentru tânăra generaţie exclusivistă, nu se împiedică de o asemenea aniversare pentru a-l câştiga pe Andrei definitiv, numai pentru ea, pentru tot restul vieţii. Aşa că vrea să-l cumpere pur şi simplu, în cel mai grosolan mod, pe Andrei şi-i propune Lenei 20.000 de euro.

Situaţiile comice explodează şi se ţin lanţ până spre finalul melodramatic. Impetuozitatea Oxanei n-o inhibă şi nici n-o revoltă pe Lena. Ea adoptă strategia camuflării sentimentelor în vederea unei evaluări la rece, dar se preface a accepta oferta. Dibăcia personajului este sugerată discret de Diana Şerban, atentă mai ales să răspundă solicitărilor dubitative ale personajului. Jocul ei e uşor rigid, dar convingător în ansamblu. Studentă la Facultatea de Teatru din Cluj, Mihaela Ceaicovschi, aduce scânteia ce dă vitalitate confruntărilor, făcând din Oxana un personaj foarte simpatic. Prins între iubirile celor două femei, Andrei, în interpretarea lui Sorin Misirianţu, este năuc, mort-copt, strivit ca o cârpă între tampoanele vagoanelor de tren în manevră. Total şifonat şi excedat de cursul disputelor, personajul nu-şi va reveni nici în finalul lipit ca un plasture peste rana descoperită cu ocazia aniversării... buclucaşe. Varietatea stărilor prin care trece personajul e manevrată spre expresivităţi de perplexitate maximă, vecină cu abulia tradusă comic, spre deliciul publicului.

Regia semnată de acelaşi factotum Misirianţu are în vedere un singur scop: râsul sănătos, amuzamentul fără pretenţii elitiste. Pornind de la această percepţie asupra comediei din teatrul de club, pot spune că Sorin Misirianţu şi echipa lui de la Napoca 15 nu m-au dezamăgit.