Puiu' mic răstoarnă extraterestrul mare - Chicken Little

Chicken Little e o noutate pentru copiii de azi, dar nu şi pentru cei de ieri, ca să zic aşa. În 1943 apărea un filmuleţ de desene animate cu acelaşi titlu, conceput de Walt Disney ca să contracareze propaganda antiamericană.

Era în timpul războiului. Anii au trecut, războiul s-a dus şi el, iar cei de la Walt Disney au preluat povestea şi au împănat-o cu elemente la zi. Mai mult, au realizat-o integral pe calculator (o premieră pentru ei). Surprinzător, din 1943 pînă azi, sentimentele pămîntenilor faţă de extratereştri nu s-au schimbat fundamental, iar acolo unde s-au schimbat asta s-a întîmplat, referindu-ne la cultura populară, graţie lui Steven Spielberg şi celor două filme ale sale, Întîlnire de gradul III şi E.T.. Totuşi, mulţi oameni încă mai "vibrează" la tema extratereştrilor invadatori. Regizorul Mark Dindal pleacă de la această idee, dar optează la final tot pentru cea a extratereştrilor prietenoşi. Pentru că tema filmului nu e invazia extraterestră, ci încrederea pe care e bine s-o avem în cei pe care-i iubim. Şi de ce nu s-ar număra şi extratereştrii printre ei?

Chicken Little e printre cele mai simpatice personaje de desene animate create vreodată. E micuţ, are ochelari verzi, sprîncene ca nişte accente franţuzeşti, vocea sobră a lui Zach Braff (regizorul-actor din Garden State) şi seamănă un pic cu Woody Allen. Nu prea rîde, şi la şcoală e în echipa "rataţilor", alături de Răţuşca cea urîtă (care-l iubeşte în secret), de Peştişorul care a ieşit din apă (care stă cu un acvariu ca o cască pe cap) şi de un porcuşor gras şi moale ca o jucărie pentru copiii sub trei ani. Problema lui Chicken Little e că i-a căzut la un moment dat un fragment de cer în cap, eveniment care a făcut vîlvă negativă în orăşel şi l-a făcut pe tatăl său să-i fie jenă. Pentru că puiul îşi iubeşte cocoşul, se hotărăşte să recupereze handicapul şi, aşa mic cum e, se înscrie în echipa de baseball a şcolii, pe care o duce, incredibil, la cîştigarea campionatului. Însă cerul nu renunţă şi-l mai vizitează o dată, de astă dată la el în cameră. Cînd vin şi prietenii şi văd, e clar, nu mai e glumă, numai că nu e vorba de un colţ de cer, ci de extratereştri. De aici încolo desenul animat clasic se îmbogăţeşte cu referinţe livresco-cinematografice, de la War of the Worlds la Signs şi chiar la E.T., graţie puiului de extraterestru cu trei ochi uitat pe pămînt. Acesta se numeşte Kirby, iar Chicken Little, cu senzitivitatea pe care copiii o au, se prinde că mulţimea de nave care isterizează oamenii n-au venit pentru o invazie, ci pentru a-l recupera pe Kirby. În final, părinţii extratereştri se dovedesc la fel de benigni ca un cuplu de americani obişnuiţi. De aia se şi numesc Melvin şi Tina.

Chicken Little e conceput în principal pentru copii (ţine o oră jumate, cît să nu apuce aceştia să se plictisească şi să se foiască), dar e la fel de agreabil şi pentru cei mari, care pe lîngă apropourile amintite mai sus, se pot bucura la fel de bine de povestea caldă, veselă şi sinceră.