Aşadar, Jourdain al zilelor noastre locuieşte în vaste apartamente fastuoase din zgârie-nori, are sală de fitness proprie, vană cu jacuzzi, ba chiar şi orgă de lumini, caută să parvină în înalta societate, dar se poticneşte de... incultura sa. Cu bani se poate rezolva şi acest neajuns. Aşa că îşi angajează profesori de muzică, de dans, de filozofie şi chiar şi un profesor de... amor. Mecanismul instrucţiei întârziate se porneşte şi e plin de scene amuzante, pe care regizorul le pregăteşte cu dichis. Intrările şi ieşirile personajelor sunt dansante, comice, integrate în structura iniţială de "comedie-balet în proză", spectacolul beneficiind de drăgălaşe momente coregrafice realizate de Andrea Gavriliu pe muzica lui Mihai Dobre. Aceste secvenţe antrenante imprimă un ritm favorabil acţiunii aduse în prag de music-hall deconectant, cu priză necondiţionată la public. Din acest punct de vedere, aici, miza spectacolului a fost atinsă.
Decorul "impunător", cu străvezie translaţie spre high life-ul ţintit de domnul Jourdain, realizat de Adrian Damian, are acurateţea necesară ca structura ansamblului să pară aerisită, fluidică, redusă la secvenţe-cheie diluate în pas de dans. Ingenioasă e costumaţia propusă de Luiza Enescu, în ton cu caraghioslâcul accentuat al personajelor, prinse în baletul comicăriilor.
Cel mai strident despopoţonat, în ciuda firii personajului, este monsieur Jourdain în costum haios de sport care trage de fiare pentru a deveni suplu. Noul halat de casă cu care se laudă nu e mai puţin haios în combinaţie cu scufia mişcătoare din cap. Bács Miklós reuşeşte un Jourdain de tot hazul: ignorant, credul, fudul cât încape, simpatic în prostia lui inocentă. Reputatul actor ştie să construiască efecte comice de anvergură cu o simplitate dezarmantă.
Costumată normal, fără devieri croitoreşti ridicole, Kató Emőke în doamna Jourdain pare singura în stare să judece raţional nebunia soţului. Cuplurile de tineri îndrăgostiţi Lucie - Cléonte (Imre Éva şi Bodolai Balázs) şi Nicole - Covielle (Albert Csilla şi Váta Loránd) dinamizează în mod plăcut acţiunea, alături de Viola Gábor, Farkas Loránd, Laczó Vass Róbert, Sinkó Ferenc, Balla Szabolcs, Orbán Attila, Dimény Áron, Vindis Andrea şi Csutak Réka. Mă întreb dacă în lipsa acestei trupe de artişti-dansatori ai Teatrului Maghiar spectacolul lui Mihai Măniuţiu cu Burghezul gentilom ar fi atins acest nivel al reuşitei. Mult mai inspirat şi adecvat subiectului s-a dovedit aici Măniuţiu cu plasarea acţiunii într-o sală de fitness cu irizări de discotecă, decât parcul de distracţii din Caligula din 2011. Molière în pas de dans, avându-l ca protagonist pe Bács Miklós e un deliciu la îndemâna oricărui virtual spectator.
(Fotografii: István Biró)