Regizorul (britanic, în ciuda numelui) Marek Kanievska merge dintr-o extremă într-alta din exoticul Beirut pînă în întunecatele apartamente moscovite, dar nu reuşeşte să ne convingă de eficacitatea demersului său. O dată pentru că povestea cuplului sfîşiat între iubire şi datorie este nefericit tratată. Pasiunea dintre enigmaticul spion Leo Cauffield şi americanca bovarică Sally Tyler izbucneşte ca o petardă aromată în Beirutul lui 1959 şi e tratată în maniera kitschioasă a poveştilor romantico-exotice, cu mult sub The english patient, care pare să-i fi folosit drept model.
Sharon Stone, pe post de adulterină, pe urmă de nevastă model extrem de îndrăgostită, şi-a schimbat părul (e brunetă) şi doar a încercat să lucreze şi asupra năravului. Regia n-o prea ajută. Semănînd cu Ava Gardner, Stone nu are profil de mamă şi aduce secvenţelor în care trebuie să fie revoltată ori nervoasă aerul coleric al unei vedete căzute în desuetitudine. Nici alchimia ei cu Ruppert Everett nu funcţionează, iar asta face ca lipsa de credibilitate să reverbereze.
Ca film romantic, A Different Loyalty e o construcţie vagă şi leşinată, în care pasiunea e redată de trupurile goale ale eroilor bînd şampanie unul de pe celălalt, iar labirintul de emoţii al eroinei care descoperă viaţa dublă a soţului e figurat prin flashback-uri şcolăreşti. Ca thriller, filmul are un singur culoar pe care înaintează nestingherit. Eroina nu are de executat vreo anchetă personală pentru a ajunge la adevărata identitate a soţului, căci toate informaţiile îi sunt furnizate profesionist de serviciile secrete britanice, MI6. Intriga propriu-zisă lipseşte, pentru că tot ce se întîmplă e că agentul dublu fuge la ruşi şi nu vrea să se mai întoarcă acasă, chiar dacă soţia încearcă să-l disuadeze. Ca încărcătură politică, filmul îi oferă eroului ocazia să îşi exprime opiniile, dar explicaţiile lui nu au aerul să ne convingă cînd nici el nu pare convins de necesitatea de a sta fără whisky într-o casă moscovită împînzită de microfoane. Cam ăsta e tot filmul.