Regizorul şi co-scenaristul Oliver Marchal a fost poliţist, apoi actor şi consultant tehnic la seriile de gen şi a mai făcut şi un film noir, Gangsters, în 2002. Povestea de bază este good cop versus bad cop (aici bon flic vs. sale flic). Adică Daniel Auteuil contra Gerard Depardieu, Pacino şi De Niro ai Franţei, dacă vreţi.
După o jumătate de film dinamică, dramatică, filmul pică în telenovelă şi se termină ca la Dumas în Monte Cristo. În loc de Heat (It, tradus la noi Obsesia) avem Once upon a time in Paris. Il etait une fois... adică. Rapelul la Sergio Leone vine şi din muzică, o temă aduce a Morricone, doar că Marchal o pune în loop, stricînd total efectul. Departe de stilistul Michael Mann şi de modul său novator de a folosi muzica. Dar Mann a creat film bleu, inspirat de filmele franţuzeşti (Melville, Adieu, L'ami, Rififi), la fel John Woo. Poate pe vremuri, în loc de Borsalino, Belmondo şi Delon ar fi jucat în 36, dar faţă de superproducţiile action franţuzeşti de azi (mă gîndesc la Agents secrets, cu Bellucci şi Cassel sau la chiftelele cu susan ale lui Luc Besson), mi se pare că Marchal e un good cop (bon flic). Şi mai cinstit decît Spielberg-ul galez.
Aşteptîndu-mă la Heat en francais (pardon, IT) am fost dezamăgit să văd cum filmul, care era printre cele mai aşteptate ale anului (trecut, e adevărat), a picat în aproximativ 36 de capcane, cu toate cele 8 nominalizări la Cesar. Dar Hollywood-ul va face remake, la fel ca după Le Convoyeur sau asiaticele Infernal Affairs (The Departed) sau The Mission al lui Johnny To. O să fie Heat deux cu Pacino şi De Niro din nou? Se poate, pentru că de Niro e producător. Scorsese sau Michael Mann, sunteţi liberi?
Pînă la Thirtysix - the American Way, filmul lui Marchal face rapel şi la clasicul Quais des Orfevres de Henri-Georges Clouzot (1947). Iar modelul pentru personajul sale flic al lui Depardieu vine şi din filmul lui Alain Corneau, Police Python 357 (1976) , la rîndul lui preluat din Touch of Evil, reluat în Narc, cu un popas la Nick Nolte în Q&A al lui Sidney Lumet. Oricum, suntem în companie bună, două secvenţe de acţiune sunt la superlativ, la fel şi actorii (mai ales Auteuil, secondat de Andre Dussolier pe post de Pilat poliţist şi Valeria Golino ca obiect al disputei).
Am început prin a spune că francezii nu pot pronunţa H-ul. E OK, dacă nu vă place, (H)arry Potter este pentru a patra oară pe ecrane. Şi vine King Kong. Şi eu n-am pus accentele (grav, ascuţit, etc) unde trebuia. Dar nici ei nu pronunţă H-ul.