Poveştile sportului au o fascinaţie aparte. Fiind felii de real cu pulbere de imaginar, sunt greu se spus. Borg / McEnroe nu este un film nou, a trecut peste un an de la premiera din 2017. Nu este nici o capodoperă, precum clasicul This Sporting Life / Viaţă sportivă a lui Lindsay Anderson. Dar filmul danezului Janus Metz deschide poarta către relaţia de prietenie a două dintre figurile emblematice ale tenisului. O prietenie tradiţională, dacă putem spune aşa. Posibil demodată în zilele noastre. Improbabilă într-un timp în care rivalitatea a virat spre duşmănie.
O poveste extraordinară
Nu scrie despre ultima carte citită şi despre ultimul film văzut! Un principiu sănătos, poate îl cunoaşteţi. Mai greu este când ultima carte citită se întâmplă să fie şi prima! La filme este mai uşor, toată lumea crede că se pricepe. Ca la fotbal, ca la politică. De ce totuşi (de-abia) acum despre Borg / McEnroe? Fără să fie un mare film, lucru observat şi de critici avizaţi şi de cinefili înrăiţi, Borg / McEnroe îşi propune să spună o poveste extraordinară. Mereu actuală. Povestea în sine este atât de profund umană, atât de dureroasă în esenţa ei, iar filmul explorează din păcate doar stratul rivalităţii sportive. IMDb-ul aşa îl şi prezintă: "Povestea rivalităţii din 1980 dintre placidul Bjorn Borg şi volatilul John McEnroe". Trăiască clişeele!
Îmbrăţişarea, descătuşarea
Există totuşi o secvenţă în peliculă care salvează formalismul abordării. Borg, interpretat de Sverrir Gudnason (tulburătoare asemănare fizică), împreună cu Mariana Simionescu (Tuva Novotny), soţia lui de atunci, se află în aeroportul din Londra, imediat după ce suedezul câştigase finala de la Wimbledon contra lui John McEnroe. Al cincilea titlu consecutiv pe iarba de la All England Club. Bjorn îl zăreşte pe rivalul din finală. Se desparte de Mariana şi se duce la John (Shia LaBeouf). Îşi strâng mâinile. Se felicită. A fost un meci pe cinste, convin amândoi. Bjorn îi spune că a crezut că va pierde meciul. Şi eu am crezut că voi câştiga, îi răspunde americanul. Tu nu ştii să îmbrăţişezi oamenii?, plusează John. Care îl trage spre el pe suedez, şi face chiar asta. Îl îmbrăţişează.
Burnout
De atunci, nu s-au mai despărţit. Un an mai târziu, Borg era învins în finala de la Wimbledon, apoi în cea de la US Open. În faţa lui McEnroe. Borg pierduse însă ceva mult mai preţios în acel 1981 negru. Dorinţa aproape inumană de a câştiga. Lennart Bergelin (impecabil interpretat de marele Stellan Skarsgård), antrenorul lui de când Bjorn era un copil care rupea rachete, îl avertizase. Nu accepţi să pierzi. Vei pierde atunci când îţi va dispărea nevoia de a câştiga. Profeţise. Borg s-a retras din tenis la finalul acelui an, iar medicii l-au diagnosticat cu burnout, o boală necunoscută pe atunci. Avea 26 de ani şi jumătate şi o poftă insaţiabilă de viaţă fără tenis!
Salvatorul
Discret, McEnroe a jucat rolul îngerului păzitor al lui Borg în ultimii 35 de ani. L-a trezit din nebunie atunci când a vrut să-şi vândă trofeele ca să scape de faliment. "IceBorg" nu fusese decât o pojghiţă care se topise în luminile dogoritoare ale celebrităţii. John şi-a recuperat prietenul din valurile unei vieţi de excese cu aceeaşi naturaleţe cu care îl îmbrăţişase acolo, în aeroport. Inteligent, simpatic, neconvenţional, obraznic, John a fost omul care l-a adus cu picioarele pe pământ pe suedezul despre care toată lumea credea că în loc de sentimente are un sloi de gheaţă. O prostie cât Antarctica!
Trecutul, o poveste despre viitor
Borg / McEnroe este o poveste emoţionantă despre doi oameni care au dus rivalitatea sportivă într-o zonă interzisă astăzi. Şi sigur că aici nu exclud nostalgia după eroii adolescenţei. După vremuri în care nu doar în tenis se scrâşnea mai puţin din dinţi şi se trăia mai puţin sofisticat. Dacă nu aţi văzut filmul, vă îndemn să o faceţi. Dacă da, merită să zăboviţi o clipă. Încercaţi o comparaţie cu prezentul. O variantă ar fi că suntem prea aproape de el şi nu realizăm ce personalităţi uriaşe îl populează. Despre cealaltă vorbesc Borg şi McEnroe.