Un exemplu perfect de spectacol în acest sens este Pisici, realizat la Teatrul "Matei Vişniec" din Suceava de echipa formată din Bobo Burlăcianu şi Bobi Dumitraş, care se află şi în spatele formaţiei Fără Zahăr. Pentru cei familiarizaţi cu zona teatrală, Pisici duce automat cu gândul la celebrul musical Cats, dar varianta autohtonă este una cât se poate de originală, de dimensiuni mai reduse, adaptată la contextul naţional, şi savuroasă cât cuprinde. Cei cinci tineri actori ai teatrului sucevean se simt bine în postura de cântăreţi pentru circa 70 de minute şi îşi interpretează rolurile cu reală plăcere. Partitura pusă la dispoziţie de Bobi Dumitraş şi Bobo Burlăcianu speculează cu farmec şi ingeniozitate apetitul, uneori frizând isteria, unei mari mase de oameni pentru pisici, iar dacă felinele domestice au invadat de mult spaţiul virtual şi au acaparat reţelele de socializare, scena se dovedeşte un spaţiu la fel de prielnic pentru exteriorizări care mai de care mai extravagante.
Pisicile din spectacol nu mai sunt de această dată animalele caline, emanând eleganţă, independenţă şi gudureli seducătoare şi înşelătoare în acelaşi timp, ci sunt personificate şi înzestrate cu toate trăsăturile care fac din oameni o specie deopotrivă jalnică, rizibilă, admirabilă şi detestabilă. Fie că e vorba de un cuplu care traversează o inevitabilă criză, un câine care, fiindcă i-a făcut de petrecanie unei pisici, cică din dorinţa de a o ajuta, este blestemat să se reîncarneze în defunctul animal, amuzantul psihopat Alioşa, cel care căsăpeşte mâţe cu sacoşa, un patron de fabrică de mobilă cu veleităţi politice, soţia fudulă şi suficientă a unui primar cu profil de zeitate locală, personajele au reacţii specific umane şi în aparenta lor bizarerie ascund slăbiciuni şi vulnerabilităţi disimulate prin muzică. Iar când personajul central, Pisica Dumnezeu, a dat naştere acestui univers pisicesc printr-un "Miau!" primordial, a ştiut de ce şi-a înzestrat făpturile cu nouă vieţi.
Versurile sunt pline de vervă, mustesc de un umor inteligent, cu tâlc, cu impact imediat, iar muzica oscilează între ritmuri alerte, susţinute şi mai lente, între nuanţe frenetice de ironie, exaltare, surpriză şi imprevizibil, cu tuşe elegiace, amare, care imprimă pe alocuri o gravitate necesară întregului ansamblu. Actorii cântă firesc din voce şi manevrează şi varii instrumente de percuţie, dar şi chitara, şi se completează reciproc creând astfel o unitate scenică.
Spectacolul se adresează tuturor categoriilor de public, este prin excelenţă un produs pentru toată lumea. Muzica în sine este suficient de bună pentru a alcătui un album, iar Pisicile sunt suficient de cuceritoare pentru a-şi merita pe deplin cele nouă vieţi proverbiale. Iar spectacolul cu care Bobo Burlăcianu debutează în regie merită văzut măcar de nouă ori, fără a exista riscul de a plictisi.
Pisici a avut premiera la începutul stagiuni 2018-2019 şi îi urez cât mai multe pe viitor. Cei care aud vreun mieunat sucevean prin ţară sau în oraşul de reşedinţă al pisicilor, să dea curs invitaţiei, fiindcă nu vor regreta. Spectacolul va face iubitorii de pisici să îl adore, iar pe iubitorii de câni, aşijderea.
Bonus: În rolul Pisicii Dumnezeu şi a lui Alioşa îl găsim pe Cătălin Ştefan Mîndru, absolvent al Universităţii de Artă din Târgu Mureş, specializarea Arta actorului, care a jucat timp de câţiva ani la Teatru 74 şi a făcut roluri memorabile în spectacole precum Geniul crimei (regia Theodor Cristian Popescu), Cyrano de Bergerac... poate (regia Adrian Iclenzan), Hoţii (regia Cristi Juncu), dar şi la Teatrul Ariel şi Teatrul Studio.
Pisicile: Horia Butnaru, Cristina Florea, Cătălin Ştefan Mîndru, Cosmin Panaite şi Clara Papadiuc.
Versuri: Bobi Dumitraş şi Bobo Burlăcianu
Ilustraţii: Ana Maria Ţăranu
Scenografia: Bobo Burlăcianu
Regie muzicală: Bobo Burlăcianu.
Foto: Imagine din spectacol (sursă: www.teatrulmateivisniec.ro)