Libertatea / aprilie 2003
Dacă v-a plăcut The Ring, o să muriţi de plăcere la Destinaţie finală 2! Iar dacă v-a plăcut Destinaţie finală 1, va trebui să vă ciupiţi în timpul proiecţiei şi să vă spuneţi: "Nu e acelaşi film, nu e acelaşi film..."

Nu e, dar e un bun xerox. Prima poveste - sau prima parte a aceleiaşi poveşti - se învîrtea în jurul unui accident aviatic, dar chestia importantă era că toţi supravieţuitorii lui mureau morţi ingenioase în serie... Toţi - mai puţin o fată, Clear (Ali Larter), care se-nchide în camera capitonată a unui azil, unde o găseşte partea a doua.

Ca şi în prima, sperieturile se ţin lanţ. Mult mai puţin stilizat decît Avertizarea, mizînd pe o spaimă bazică, ca-n Manualul bunului bla-bla, Destinaţie finală (2) te-ngrozeşte cam la fiecare 15 minute (tot filmul are 85). O face tacticos, cu metodă, "a la carte", oarecum pe principiul: cam ce moarte i s-a potrivi personajului X? Strivit, buşit, pîrlit, decapitat? Aşa că şi sadicii din noi, şi masochiştii de sub sadicii din noi vor fi satisfăcuţi: primii se vor regala cu un meniu de morţi miam-miam, ceilalţi - cu detaliile sîngeroase ale respectivelor morţi (pe bune, unii se fac literalmente piftie!)...

Filmul are şi un strat chipurile "filozofic"; este vechea întrebare: cînd Moartea e pusă pe dat cu coasa şi nimereşte foarte aproape de piciorul tău, mai e piciorul tău în siguranţă...? Nu azi, nu mîine - da' poate poimîine rămîi şchiop! Acum vreo 60 de ani, nişte englezi au făcut pe tema asta o capodoperă - atît de capodoperă încît are chiar două titluri: O chestiune de viaţă şi de moarte sau Stairway to Heaven. Destinaţie finală 2 (în "destinaţie" există "destin"!) s-ar mai putea numi "O chestie de moarte şi de moarte", iar "Highway to Hell" se cîntă în film...

Scrieţi la LiterNet

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected] Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet? Îl puteţi introduce aici.

Publicitate

Sus