Un astfel de proiect este Ef(f)ect-Af(f)ect, implementat de Asociaţia Mise en scène Cluj-Napoca. Proiectul îşi propune să arunce o lumină puternică asupra cauzelor şi urmărilor abuzului, cu precădere ale abuzului sexual şi ale inevitabilelor sale efecte în plan psihologic.
Proiectul are o componentă itinerantă importantă prin care se urmăreşte propagarea conştientizării către grupuri ţintă din regiuni cât mai diferite din ţară. În cadrul său este prezentat, în diverse comunităţi, spectacolul Cirque du verité, un one-woman-show interpretat de Codruţa Varadi, creat pe baza textului scris şi regizat de Alexandru Teodorescu.
Un aspect esenţial al spectacolului este dat de componenta sa interactivă, prin care se vizează o deblocare imediată a receptării de către spectatori a problematicii abuzului. Desigur această abordare prezintă riscurile sale, dar este coerentă în raport cu obiectivul proiectului: o conştientizare autentică se realizează prin intermediul participării martorilor, nu prin receptare pasivă. Interactivitatea este, în acest caz, sinonimă cu provocarea creşterii gradului de implicare a celor ce privesc spectacolul. Desigur, nu e vorba doar de o reacţie la invitaţia lansată către spectator de a face parte din spectacol ci ca, în urma înţelegerii mai adânci a temei spectacolului, de a deveni un membru al comunităţii care, la rândul său, să propage conştientizarea asimilată.
Un astfel de spectacol ne duce cu gândul la funcţia teatrului. Acesta nu mai poate fi rupt de tot inventarul de crize, pericole, abuzuri, spaime şi rătăciri specifice lumii contemporane şi nu ne referim la celebrul clişeu "Teatrul înseamnă viaţă". E mai degrabă vorba de teatru ca un ochi permanent deschis, ca observator şi provocator de schimbare într-o lume a cărei substanţă riscă să se degradeze din cauza diminuării empatiei la nivel social.
Pe parcursul spectacolului, Codruţa Varadi schimbă identităţi, toate aşezate sub semnul măştilor abuzului, ne propune avataruri ale agresiunii fizice şi emoţionale, prin care devine cât se poate de clar faptul că există o linie extrem de fragilă între statutul de victimă şi cel de călău, între condiţia abuzatului şi cea a abuzatorului.
În ceea ce priveşte planul social, concluzia este simplă, ea se situează cumva în zona a ceea ce încerca să îi transmită părintele Zosima din Fraţii Karamazov de Dostoievski discipolului său Alexei când îi spunea că toţi suntem vinovaţi pentru toţi. Abuzul, ca toate celelalte plăgi sociale găseşte teren fertil de proliferare în umbra indiferenţei, a ochilor închişi la vederea suferinţei aşa-zisului străin sau, mai rău de-atât, aşa cum se întâmplă în cazul violului în comunităţile sărace, plasarea vinovăţiei asupra victimei de către vocea colectivă.
Programul Ef(f)ect-Af(f)ect, prin itinerarea spectacolului Cirque du verité are ca scop tocmai limpezirea acestei priviri colective cu privire la viol şi la orice tip de abuz fizic şi emoţional. Un rol cheie îl au dialogurile cu publicul purtate după spectacol şi moderate de un psiholog care are o funcţie mult mai importantă decât aceea de a ghida conversaţia, fiind de fapt expertul care aduce o abordare specializată a temelor puse în discuţie. Spectatorii sunt integraţi unui proces de autocunoaştere cu privire la tipurile de abuz dezbătute, iniţiativă care face parte din demersul de conştientizare.
Proiectul Ef(f)ect-Af(f)ect prin spectacolul Cirque du verité şi prin dialogul susţinut cu publicul se înscrie pe harta iniţiativelor prin care se urmăreşte însănătoşirea societăţii prin intermediul artei.
Proiectul este co-finananţat de Administraţia Fondului Cultural Naţional.