Duminică, 16 decembrie 2018, de la ora 17.00, Sala Artelier, Teatrul Dramatic "Ion D. Sîrbu", Petroşani
Operele complete ale lui William Shakespeare de Jess Borgesson, Adam Long, Daniel Singer
Tradaptarea: Petre Bokor
Regie şi scenografie: Adrian Andone
Cu: Laurenţiu Vlad, Alexandru Cazan, Mihai Alexandru
Participarea cea mai intensă a publicului, până la delir interactiv, s-a produs în micro-stagiunea de prezentare a succeselor anului 2018 de la Teatrul Dramatic "Ion D. Sîrbu", Petroşani, după cum era de aşteptat, la populara deja piesă-colaj Operele complete ale lui William Shakespeare în regia şi scenografia lui Adrian Andone. "Tradaptarea", după cum scrie jucăuş şi ocultat pe afiş, aparţine lui Petre Bokor şi comédia demarează în forţă cu trei minunaţi actori-histrioni-măscărici-bufoni-saltimbanci-raperi-animatori, pe numele lor Laurenţiu Vlad, Alexandru Cazan şi Mihai Alexandru. Trei tineri admirabili, sprinteni, inventivi, supradimensionaţi scenic, omniprezenţi pe toată durata spectacolului în aşa fel încât par a fi o întreagă echipă. Intrări şi ieşiri surprinzătoare, schimbarea registrelor, incitarea publicului, proiecţia în derizoriu a celebrelor personaje shakespeariene, caraghioslâcul costumelor, toate resursele comicului sunt puse în acţiune, exploatate inteligent, niciun mijloc nu e ocolit pentru a crea bună dispoziţie şi a provoca ropote de aplauze în flux neîntrerupt.
Spaţiul de joc este flancat de o pânză imprimată în maroniu reprezentând interiorul celebrului teatru "Globus", astfel ca teatrul elisabetan cu jocul în travesti să fie la el acasă. Accesoriile de care se servesc actorii se schimbă cu o repeziciune uimitoare, contribuind prin aceasta la dinamica montării şi parodierii pieselor luate în vizor. Din cele 37 de piese ale marelui Will, 11 (în dozaj inegal) sunt pieptănate à rebours cu vervă intensivă şi glamour adecvat, tratate ca produse (scheciuri separate) realizate în cadrul unui SRL sui-generis, adică Shakespeare Redus la Limită! Într-un vertij ameţitor sunt prinse personajele shakespeariene din Titus Andronicus, Romeo şi Julieta, Iulius Caesar, Troilus şi Cresida, Othello, Regele Lear, Macbeth, Antoniu şi Cleopatra, Timon din Atena, Coriolanus, Hamlet. Unicul scop al acestor succinte şi ironice evocări este amuzamentul extins şi peste divulgarea şi îngroşarea trucajelor scenice.
Laurenţiu Vlad excelează mai ales în Hamlet, bineînţeles unul atipic, încropit din secvenţe ilare ce bagatelizează poza teatrală şi nebunia eroului. Alexandru Cazan ridiculizează cu graţie bufă şi dezinvoltură imensă toate întruchipările încredinţate, un vârf rizibil fiind Ofelia în fustiţă de balerină. Pe post de mediator, Mihai Alexandru pune la cale hazoase participări ale publicului, mergând pe raportarea ironică dintre scriitură şi realizarea teatrală, evident una de-o manieră spumoasă, zgomotoasă, explozivă. Se poate pune întrebarea dacă aceste montări - numeroase la noi şi în lume - nu cumva aduc prejudicii operei lui Shakespeare. Dar răspunsul vine imediat ca interogaţie retorică. Unui titan de dimensiunea dramaturgului născut la Stratford i se pot aduce prejudicii cu drăgălăşenii nevinovate de acest tip? Măgulit, mărinimos, ocrotitor, marele Will însuşi, creatorul unei lumi originale de semne şi imagini, ar putea spune: "Lăsaţi actorii să vină la mine şi să însceneze insolente comicării. Dacă v-au amuzat, înseamnă că au făcut un lucru bun."