Jake şi femeile lui, o reţetă pentru succes

Celebrul dramaturg american Neil Simon ne-a părăsit în luna august a anului 2018, la vârsta de 91 de ani, după o carieră de mare succes. Prin textele sale a adus o nouă linie în comedie. A scris peste 40 de piese (multe dintre ele şi ecranizate), traduse în întreaga lume, ca: Biloxi Blues, Un cuplu ciudat (The Odd Couple), cel mai mare succes de casă al dramaturgului, sau Desculţ în parc (Barefoot in the Park). Câştigător a numeroase premii, printre care premiul Pulitzer, dramaturgul a scris şi originale scenarii pentru filme, cum este binecunoscutul Adio, dar rămân cu tine! (Goodbye Girl). Piesa Jake şi femeile lui (Jake's Women), ultima premieră a Teatrului "Maria Filotti" din Brăila, a fost scrisă în 1992 având posibile nuanţe autobiografice.

Erwin Şimşensohn, regizorul spectacolului, cu măiestria-i caracteristică, reuşeşte şi de această dată să îşi aleagă cea mai bună echipă, atât în privinţa distribuţiei, cât şi a scenografiei (Andrada Chiriac), a lighting design-ului (Lucian Moga) sau a sound design-ului (Cătălin Ţopa), echipă pe care cu imaginaţie şi inteligenţă regizorală o ghidează. Montarea are astfel toate ingredientele necesare unei realizări de succes, de care publicul se poate bucura, spectatorul care înţelege prezenţa sa în sala de spectacole ca pe un act de relaxare şi destindere, dar şi cel care asociază această prezenţă cu un act de cultură.

Textul, uneori cu umor, alteori cu nuanţe dramatice, ne proiectează în culisele vieţii unui scriitor. Jake, pentru care este "mai mare plăcerea creaţiei decât plăcerea reală". Acesta trece printr-o perioadă cu reale probleme sentimentale, cărora nu este capabil să le facă faţă, retrăgându-se în imaginar, în propria-i minte, locuită de femeile din viaţa lui, transformate în eroine ale unui viitor roman. Scriitorul încearcă să repare prin replicile personajelor din roman ceea ce este greşit în propria-i realitate, pendulând, foarte aproape de nebunie, între planul real şi cel imaginar.


Decorul conceput de Andrada Chiriac se subordonează perfect viziunii regizorale, exploatând cu rafinament spaţiul de joc, ce reprezintă apartamentul lui Jake. Un loc important este rezervat spaţiului-cutie, un spaţiu închis în care creatorul se izolează pentru a lucra. Pereţii se pliază sau în ei apar fante prin care personajele din mintea lui Jake pătrund şi se retrag spectaculos, completate de sugestive efecte de sunet şi lumină.


Valentin Terente (Jake) susţine bine dozat osatura întregului spectacol, dialogând convingător, cu farmec şi naturaleţe, nu numai cu partenerele sale, ci şi cu publicul. O partitură dificilă, ofertantă, cu tuşe de comic şi dramatic, pe care actorul le trasează cu multă emoţie şi sensibilitate. Jake, uneori stăpân pe el, alteori în derivă, nu se poate despărţi de trecut, de imaginea primei sale soţii, dispărută în urma unui accident de maşină, la numai 35 de ani, lăsând în urmă o fiică ce şi-a aşteptat mult timp mama şi un soţ constrâns să accepte că drumul trebuie continuat. Petronela Buda (Maggie), ce-a de-a doua soţie a scriitorului, actriţă invitată de la Teatrul Dramatic "Fani Tardini" din Galaţi, se integrează perfect în distribuţia brăileană, aducând în scenă exact nuanţa de feminitate necesară. Actriţa îşi trece personajul, cu expresivitate şi tonuri de umor, prin multe stări, de la timiditatea şi stângăcia primelor întâlniri cu Jake şi fiica acestuia, până la femeia stăpână pe sine, care ar vrea să părăsească o căsnicie din care imaginea primei soţii n-a dispărut.


Elena Andron (Karen), sora lui Jake, care trăieşte singură cu filmele ei, înfăţişează o delicioasă Superwoman energică, exagerat de grijulie, de un comic savuros. Narcisa Novac (Julie), soţia perfectă, idealizată în timp de mintea lui Jake, realizează cu fineţe şi rafinament, un personaj luminos, plin de tandreţe, de căldură, de iubire maternă. Monica Ivaşcu (Edith) psihoterapeuta care nu vindecă, dar acceptă că demenţa te face uneori să te simţi foarte deştept, construieşte cu mult haz. Tot în registrul comic o regăsim şi pe Ramona Gîngă în Sheila, cea care şi-ar dori o posibilă relaţie cu Jake, sexy, apetisantă, dozând cu pricepere scenică notele de umor. Corina Borş (Molly la 21 de ani) cu delicateţe, reuşeşte un personaj emoţionant, confidenta şi cea mai bună sfătuitoare a tatălui său, cu care are o relaţie foarte puternică. Irina Bălan şi Sofia Bursuc, cu inocenţă, firesc şi real talent, în dublă distribuire, o imaginează pe Molly la 11 ani.

Un text de succes, o echipă de succes, care are toate motivele să se bucure din plin de personaje, jucând cu convingere într-un spectacol de succes.