"Este un spectacol-carusel construit în jurul faptului că un singur dependent de alcool dintre cele două-trei milioane, câţi se găsesc în ţara noastră, ajunge să influenţeze până la şapte persoane din jurul său. Am încercat să înţeleg şi să nu judec." (Daniel Chirilă, dramaturg şi regizor)
În luna ianuarie 2019 am fugit la teatru, foarte curioasă să văd acest spectacol. Adevărul e că nu regret că m-am dus.
Consum excesiv este o piesă despre efectele alcoolului asupra psihicului omului, dar şi asupra relaţiilor lui cu cei apropriaţi. Un tată abuziv (jucat de Victor Giurescu) îşi dă fiica afară din casă, un elev (Florin Hriţcu) este ameninţat cu exmatricularea de un profesor, iar o femeie (Sabina Brânduşe) ajunge la casa de nebuni. Ce au aceşti trei oameni în comun? Toţi sunt dependenţi de alcool, iar acest fapt le afectează viaţa.
Poveştile personajelor spectacolului sunt interdependente, acţiunile fiecăruia influenţează ceea ce vor face celelalte personaje în scenele următoare. Acţiunea porneşte de la o discuţie despre controlarea muncitorilor dintr-o firmă pentru a evita ca aceştia să consume (în cantităţi excesive) alcool. Din acest punct, începem să explorăm situaţii diverse din vieţile personajelor, toate cauzate de viciul lor comun. Acesta nu numai că le distruge viaţa şi le otrăveşte mintea, dar le afectează drastic şi comportamentul. Zbuciumul lor interior reiese din interacţiunile cu alte personaje, din care înţelegem motivele pentru care ei se afundă în alcool, problemele în familie fiind pe primul loc. Alcoolul a devenit, de la o simplă destindere, un dezastru.
Pe parcursul spectacolului sunt presărate informaţii şi statistici înfiorătoare, de exemplu "România ocupă de ani buni una dintre poziţiile fruntaşe în lume la consumul de alcool. Acum se află pe locul 5." sau "Alcoolul îţi poate afecta ficatul, îţi poate îmbolnăvi inima sau te poate duce în pragul unui accident vascular cerebral. Ba mai mult, unele studii demonstrează că între consumul de alcool şi cancer există o legătură strânsă." Adevărul e că mai mereu auzim acest tip de statistici şi la televizor. La ştiri, auzim şi despre efectele alcoolului care se materializează în accidente mortale şi în vieţi distruse, dar pentru că vedem des toate acestea, din păcate, ne-am obişnuit. Însă acest spectacol are puterea de a ne sensibiliza, deoarece ne lasă să pătrundem în momente-cheie din viaţa dependenţilor şi ne încurajează să judecăm, dincolo de clişee, dacă cei din faţa noastră sunt monştri sau, pur şi simplu, oameni cărora le strigă sufletul după ajutor.
Am văzut acest spectacol de două ori până acum şi am fost profund afectată de fiecare dată. Odată ce vedeam fragmente din viaţa unor dependenţi, dublate de gândurile şi frământările lor pe care le auzeam pe fundal ("Ce caut eu aici?..."), mi-era greu să rămân indiferentă. Cel mai tare m-a afectat scena în care tatăl abuziv îşi terorizează propria fiică. E greu de conceput durerea prin care trece un copil, crescut doar de un părinte, atunci când primeşte doar injurii şi critică destructivă din partea unui om care ar trebui să îi fie un model în viaţă.
Este un text greu de "digerat" pentru că, la baza lui, stau cazuri reale. Stau situaţii din viaţa cotidiană cu care, poate, nu ne-am confruntat în mod direct până în prezent, dar care ştim că există. Mesajul spectacolului este că avem o problemă gravă cu alcoolismul în ţara noastră. Oamenii care suferă urmările consumului excesiv sunt trimişi în spitale de nebuni, unde situaţia lor, în loc să se schimbe în bine, se înrăutăţeşte. La noi, alcoolismul este o boală tratată superficial şi, ca urmare a nepăsării, vom pierde mulţi oameni. Este un spectacol ce ne transmite că trebuie o schimbare în mentalităţile noastre, dar şi în sistem. Primul pas ar fi, cum a zis dramaturgul şi regizorul spectacolului, să înţelegem şi să nu judecăm.
De asemenea, faptul că spectacolul este jucat în Sala Studio, o sală mai mică, unde eşti aproape de scenă şi de actori, te face să te transpui mai uşor în personaje şi să priveşti situaţiile prezentate ca şi cum tu însuţi te-ai confrunta cu ele.
Consum excesiv a avut puterea să mă zdruncine şi să-mi dea de gândit nopţi întregi. Este un spectacol care te face să priveşti mai departe de statisticile obiective pe care le auzi uneori, care păreau doar numere fără noimă ce nu te-ar putea afecta personal.
Dacă ţi-am atras atenţia măcar puţin, îţi propun să dai o fugă până la Teatrul Tineretului Piatra Neamţ. Chiar merită, îţi promit.