Celălalt a studiat la Universitatea de Artă Teatrală şi Cinematografică "I.L. Caragiale" din Bucureşti, secţia actorie, a evoluat şi evoluează pe scena Naţionalului bucureştean, a colaborat şi colaborează cu Teatrul Bulandra şi cu teatre independente, a jucat în filme de scurtmetraj şi în lungmetrajul de mare succes al lui Radu Jude Inimi cicatrizate (în rolul Emanuel) după romanul lui M. Blecher, are 27 de ani şi se numeşte Lucian Teodor Rus.
Amândoi cu experienţe remarcabile în arta actorului şi a cântului, unul cu activitate susţinută în arealul transilvan nordic, celălalt în spaţiul sudic bucureştean. Temperamente artistice delicate, în formare, modelate în centre universitare diferite, cei doi s-au întâlnit la Turda într-un experiment teatral-muzical insolit, propus chiar de ei. Teatrul Aureliu Manea marşează puternic pe iniţiativele tinerilor, oferind în ultima perioadă premiere în cascadă, una mai interesantă decât alta.
După one-man show-ul lui Valentin Oncu S-a întâmplat într-o joi, în cocheta sală studio (mai confortabilă decât beciul Euphorion-ului clujean) au ajuns Adonis Tanţa şi Lucian Teodor Rus în show-ul lor de o oră cu titlu kilometric: Scurte observaţii ale lui 7 şi 8 în incursiunea lor pe Terra despre fiinţa umană. Cuprinzător şi sintetic, titlul spune cam totul despre problematica abordată, pusă pe seama "observaţiilor" celor doi extratereştri teleportaţi de pe o altă planetă pe Terra, adică la... Turda.
Spectacolul are o structură puzzle şi ţinteşte spre definirea sensului vieţii pământenilor apelând la citate, declaraţii, Edith Piaf şi Eminescu, improvizaţii şi piese muzicale pline de încărcătură emoţională. Calităţile vocale ale lui Adonis Tanţa impresionează, dicţia mai puţin. Fantezia se îmbină cu didacticismul aforismelor lansate de oameni celebri sau tipi banali într-un torent de reflecţii despre lume şi viaţă, când amuzante, când oarecare. Slalomul printre citate de pe net e prea extins. Înşiruirea acestora n-ar avea niciun haz, dacă n-ar fi îmbunătăţite scenic prin giumbuşlucuri comice, precum enumerarea bunătăţurilor culinare pentru gurmanzi, expandate vizual în zvârcoliri trupeşti de mare efect. Un lighean devine sferă magică, se parodiază poziţii yoga.
Spectacolul încropit din secvenţe se sudează prin jocul nuanţat al actorilor. Interacţionarea cu publicul se dovedeşte de bun augur mai ales în momentul în care este invitată pe scenă, spre examinare, o pământeancă, o fată din rândul al doilea. Comentariile lui 7 şi 8 se menţin în limitele nostimadei asumate ca tonalitate dominantă, fapt care dă o coloratură rafinat intelectuală întregului.
Dar nu la simplu divertisment suntem invitaţi să participăm ca spectatori, ci la drăgălaşe exerciţii de optimizare sub luminile rampei. Terapie pe note şi imaginaţie zburdalnică. Fiind propusă şi interpretată de două fiinţe superioare venite din univers, întreaga înscenare derulată ca teatru în teatru, nu poate fi decât perfectă, ni se sugerează ironic spre final. La această "perfecţiune" contribuie din plin scenografia realizată de Denisa Berceanu şi producţia muzicală semnată Tiki Horea. Jocul de lumini, scaunele fluorescente ale navei spaţiale, echipamentul de cosmonauţi, nailoanele pe post de costumaţie din viitorime atunci când protagoniştii sunt în plin concert în faţa microfoanelor cu suport, reţeaua de plase suspendate deasupra şi spre fundal, toate creează o atmosferă prietenoasă, în care Adonis Tanţa şi Lucian Todor Rus se simt excelent. Şi spectatorii la fel cu ei. Lipseşte ceva?
