Prin această desfășurare de forte artistice, teatrul sucevean se impune cu pași mici dar fermi în peisajul teatral românesc ṣi cu ocazia acestui eveniment festivalier, care tinde să devină unul de referință. Selecția a fost una riguroasă, fiind prezente multe teatre din țară - București, Sibiu, Iași, Cluj-Napoca, Oradea, Galați, Botoșani, Brașov, Turda, Piatra-Neamț, Odorheiu Secuiesc, dar și din Franța (Théâtre Du Balcon Avignon, Théâtre de l'Echappée din Laval) sau din Republica Moldova (Teatrul Satiricus din Chiṣinău).
Cum era firesc, evenimentul îl are și în acest an ca invitat de onoare, ṣi într-o oarecare măsură amfitrion, pe dramaturgul Matei Vișniec. Alături de domnia sa, "pentru a construi un spațiu teatral fără frontiere și punți teatrale interne și internaționale", așa cum a afirmat la una dintre întâlniri, spectatorii i-au mai putut întâlni pe regizorii Alain Timár și Serge Barbuscia, pe actorul Salvatore Caltabiano, toți trei directori de teatre la Avignon, pe editorul Emile Lansman din Belgia sau pe profesorul Evelio Minano Martinez din Spania, dar ṣi pe renumitul teatrolog ṣi profesor George Banu, pe actorul Constantin Chiriac, directorul Teatrului "Radu Stanca" din Sibiu, pe regizorul Mihai Măniuțiu, managerul Teatrului Național din Cluj-Napoca.
Valoarea unui festival, însă, creste nu numai prin personalitățile prezente, ci și prin calitatea temelor abordate în cadrul diverselor mese rotunde, întâlniri teatrale sau lansări de carte, și mă voi referi în primul rând la acestea. Descifrarea simbolurilor teatrale, din perspectiva dramaturgului ṣi a criticului de teatru, le-a revenit lui George Banu și lui Matei Vișniec; jurnalistul Sever Voinescu de la redacția revistei "Dilema", împreună cu George Banu au analizat teatrul în spiritul timpului pe care îl parcurgem, relevând, printre altele, faptul că o creație scenică de excepție îți poate propune o viață superioară, iar pentru nașterea ei este necesară o mare tensiune între text și viziunea regizorală.
În curtea Cetății de Scaun a Sucevei, vegheați de pietrele care vorbesc despre istorie, s-a dialogat despre teatru, despre democrație și identitate culturală în Europa, îndrumați de dramaturgul Matei Vișniec. Cum știm, teatrul a fost încă din Antichitate profund implicat în viața cetății, iar astăzi cultura a devenit o latură identitară a unui popor. S-a reliefat o Europă a finanțelor, dar prin artiști, prin teatru, se poate întemeia o Europă a culturii, consolidând și prin aceasta libertatea și democrația. Teatrul de calitate dă speranță și sens, mai ales elitelor.
Volumul Trei comedii Lysistrata, Viespile, Belșugul de Aristofan, cu o prefață și introducere de Andrei Cornea, care semnează de altfel și traducerea, a fost prezentat în cadrul dezbaterii "Comedia anticilor, comedia zilelor noastre". Nu a fost o lansare de carte, ci mai degrabă semnalarea unui act de cultură, a permanenței temelor teatrului antic fie ele îngemănate în comedie sau în tragedie.
Triunghiul personalităților, cu ale sale laturi reprezentate de dramaturg - Matei Vișniec, teatrolog ca spectator avizat - George Banu și regizor, scriitor - Mihai Măniuțiu, a comentat despre puterea și rolul poeziei în viața unui important regizor, despre proza dar și despre creațiile sale scenice în "Întâlnire cu Mihai Măniuțiu și cărțile sale". Volumul său de proză Fuga cu Henri, rezultatul a peste 30 de ani de inspirație, de aplecare asupra scrisului, ne introduce în lumea visului uneori în manieră grotescă, alteori suprarealistă, iar versurile prezintă un poet original, cu o pronunțată doză de stranietate. Am aflat totodată și despre posibila întâlnire magică a doi creatori, regizor-actor și despre acea alchimie, acea comunicare perfectă care există uneori în timpul nașterii unui spectacol, astfel încât rezultatul să fie o construcție scenică perfectă.
Spectacole multe, spectacole bune, printre care Scripcarul pe acoperiș de Joseph Stein, al teatrului "Regina Maria" Oradea, Amintiri după Ion Creangă, Teatrul Tineretului din Piatra Neamț, Zic Zac, spectacol de teatru dans în regia Andreei Gavriliu. Apoi, firesc, spectacolele pe texte semnate de Matei Vișniec au ocupat un spațiu important în festival: Teatrul Vag, TIP București, Cum am dresat un melc pe sânii tăi, Théâtre Du Balcon Avignon, Extraterestrul care își dorea ca amintire o pijama, Teatrul "Matei Vișniec" Suceava, Migranṭii sau prea suntem mulți în aceeași barcă, Teatrul "Tomcsa Sándor" Odorheiu Secuiesc, Despre senzația de elasticitate când pășim peste cadavre, Teatrul Național Cluj-Napoca.
Prima seară a fost una ionesciană. Teatrul sucevean a deschis evenimentul cu spectacolul Rinocerii, unul dintre cele mai cunoscute și mai jucate texte semnate de Eugène Ionesco. Regizorul și totodată scenograful spectacolului, Alain Timár, director al Théâtre des Halles din Avignon, s-a întâlnit deseori cu texte aparținând teatrului absurdului. Montarea prezintă pericolul rinocerizării într-o societate de consumatori dintr-o lume a consumului, o lume a supermarket-ului, hiperaglomerată de mărfuri. După cum mărturisește regizorul "masele fasciste" au construit de această dată un nou templu, acela al consumului cu "C" mare, în care divinizează puterea banului și consumul de bunuri. Cu ajutorul unor combinezoane negre, gonflabile, este adusă în scenă o lume fals supradimensionată, o mulțime obeză, care cumpără mai mult decât are nevoie, într-un univers dezordonat dominat de consum. Echipa, formată din tineri actori remarcabili, își individualizează cu convingere personajele - Cătălin Ștefan Mîndru în Jean, Răzvan Bănuț în Bérenger, Delu Lucaci, ispititoarea Daisy, dar și Cosmin Panaite, Clara Popadiuc, Cristina Florea, Diana Lazăr și Horia-Andrei Butnaru.
Cea de-a doua seară i-a adus în fața unui public numeros pe actorul Salvatore Caltabiano, directorul artistic al Atelierului Florentin, un teatru de buzunar din Avignon ṣi pe regizorul Serge Barbuscia, director al Théâtre Du Balcon din Avignon, alături de ei pe dramaturgul Matei Vișniec, prin tulburătorul text pe care îl semnează, Cum am dresat un melc pe sânii tăi. O monodrama - omagiu, un emoționant poem în proză, închinat iubirii. Inima, "organul nocturn care nu suportă lumina" și mai apoi toate organele, contaminate de iubire, vor să evadeze în dragoste, în clipe de mângâieri. Bărbatul, interpretat cu sensibilitate și rafinament scenic de Salvatore Caltabiano, rănit de refuzul femeii dorite, se închide în inimă, în spațiul aparent fără ieșire, imaginat scenic de o ladă, cu multiple uși ce se deschid. O iubire imposibilă și posibilă în același timp, în care rana devine o oglindă gigantică, scrisorile de dragoste ard în mâna fierbinte a celui căruia îi sunt destinate, iar trupul iubitului râvnește să se scufunde în inima celuilalt, în sângele lui. O oră de visare, de dulceață și revoltă carnală, în care fiecare își poate recunoaște sau dori "lada lui", iubirea lui, secretul lui.
Extraterestrul care își dorea ca amintire o pijama, un alt text semnat Matei Vișniec, aparent un spectacol pentru copii, își dezvăluie gradat scopul, acela de a-i deștepta cu precădere pe părinți. Regizorul Ioan Brancu se sprijină pe această dublă propunere construind un spectacol al cărui principal mesaj, deși mascat într-o metaforă, își reliefează treptat gravitatea. Unele mame de pe o planetă sunt obligate să își lase propriii copii în grija altora, privându-i de dragostea și căldura părintească, pentru a câștiga bani făcând supă copiilor de pe alte planete. Extraterestrul le oferă micuților ca dar "bulgări de timp" și îi ajută să li se împlinească cea mai puternică dorință, aceea de a-și revedea mama. Deși răscolitor, spectacolul are și numeroase momente comice, momente muzicale în care actorii se pot remarca prin reale abilități plastice și vocale. Demonstrându-și încă o dată măsura talentului lor: Cristina Florea, Clara Popadiuc, Horia Butnaru, Adrian Amurăritei, Cosmin Panaite, Cătălin Ștefan Mîndru, Răzvan Bănuț, Alexandru Marin, Diana Lazăr, Delu Lucaci, compun tipologii bine conturate. Spectacolul are totuși neîmpliniri în ceea ce privește scenografia și întruchiparea scenică a extraterestrului.
Ultima reprezentație suceveană în cadrul festivalului a fost Pisici, un spectacol concert, imaginat de interpretul și compozitorul Bobo Burlăcianu, care semnează și regia, și de către Bobi Dumitraṣ, compozitor, umorist, membru al trupei "Fără Zahăr". Un spectacol a cărui valoare este deja recunoscută prin prezenta lui și la alte festivaluri din țară. O parodie muzicală, care aduce în scenă o lume "pisicească", în care personajele-pisici sunt puse în situații limită, specific umane, cărora încearcă să le afle rezolvarea cu mult umor. Îi descoperim din nou pe Cristina Florea, Clara Popadiuc, Cosmin Panaite, Horia Butnaru și Cătălin Ștefan Mîndru, actori plurivalenți, care cu mult farmec și adevărată plăcere a jocului, "orice-ar fi să faci în viață pune și iubire", construiesc momente și "acele creaturi perfecte, total lipsite de defecte", răsplătite nu o dată cu aplauze generoase.
Zilele Teatrului "Matei Vișniec" au prezentat locuitorilor cetății sucevene o ofertă bogată de spectacole, întâlniri cu personalități din lumea teatrului, concerte, expoziții, pentru toate vârstele și gusturile. Evenimentul poate fi trecut în coloana reușitelor, pentru conducerea instituției - Carmen Veronica Steiciuc, Directorul general, Oana Alina Mihăescu, Directorul adjunct, Nora Mîndru, Secretarul literar, pentru întreaga echipă organizatorică, dar și pentru autoritățile locale, care, ca și în anii precedenți, l-au sprijinit.