Cristian Măcelaru (39 ani) este un nume cunoscut melomanilor bucureşteni; din 2012 a venit regulat în România pentru a dirija orchestre din Bucureşti şi din ţară. A fost dirijor asistent al unei celebre orchestre americane, cea din Philadelphia, iar din 2018 a fost numit dirijor şef al Orchestrei Radiodifuziunii Germane WDR din Köln. A susţinut primul său concert cu această orchestră, în calitate de dirijor şef, pe 6 septembrie 2019. Înainte, a marcat o nouă premieră în cariera sa artistică: pe 24 august 2019 a condus primul său concert în cadrul celui mai mare festival de muzică clasică din lume, BBC Proms, dirijând Orchestra Simfonică BBC într-un program ce reuneşte lucrări de Constantin Silvestri (un alt mare dirijor român şi compozitor, legat de viaţa britanică prin Orchestra Simfonică din Bournemouth pe care a condus-o între anii 1962 şi 1969, transformând-o într-un ansamblu de elită la nivel mondial), Prokofiev şi Rahmaninov.
O altă premieră din viaţa artistică a lui Cristian Măcelaru a avut loc pe 12 iulie 2019, când a fost lansat un disc cu lucrări de Wynton Marsalis pe care apare şi numele dirijorului român, album apărut la celebra casă britanică Decca, una dintre cele mai importante din lume. De altfel, am putea număra pe degete numele româneşti ale muzicienilor protagonişti la Decca - printre cele mai pregnante, Radu Lupu şi Angela Gheorghiu.
Wynton Marsalis, celebrul trompetist de jazz, dar şi compozitor, este o mai veche cunoştinţă a lui Cristian Măcelaru; în turneul din ianuarie 2019, al Orchestrei Române de Tineret, conduse de Cristian Măcelaru, în Statele Unite ale Americii, de asemenea a fost interpretată o lucrare de Wynton Marsalis. Marsalis apare frecvent şi în cadrul festivalului de muzică contemporană Cabrillo (SUA), unde Cristian Măcelaru este director artistic din 2017.
Pe discul apărut la casa Decca, violonista Nicola Benedetti şi Orchestra Simfonică din Philadelphia, condusă de Cristian Măcelaru, au înregistrat Concertul pentru vioară şi orchestră de Wynton Marsalis (2015), una dintre puţinele lucrări pe care le semnează în care Marsalis însuşi nu este implicat ca interpret, în calitate de trompetist. Ca şi în celelalte opusuri ale sale, întâlnim un limbaj complex, cu influenţe venind din lumea jazzului, dar şi accente din lumea muzicii culte contemporane. Sunt partituri dificile pentru interpreţi, în special din punct de vedere ritmic, impregnate de un mod american de a face muzică pe care Cristian Măcelaru l-a înţeles foarte bine. Evident, orchestra cu care a înregistrat, Orchestra Simfonică din Philadelphia, este o garanţie a calităţii în sine; Cristian Măcelaru a lucrat cu această orchestră încă din 2011, mai întâi ca dirijor asistent, apoi ca dirijor asociat şi dirijor în rezidenţă. Înregistrarea concertului, realizată la finalul anului 2017, a presupus un îndelung dialog între compozitor, solistă şi dirijor, tocmai pentru a înţelege toate intenţiile compozitorului, multe dintre ele, nenotate în partitură. Înaintea înregistrării, concertul a mai fost interpretat de 5-6 ori, cu îmbunătăţiri de la o versiune la alta.
Cred că e de ascultat neapărat această lucrare cu parfum de vară, cu alura ei jazzy, pentru a vedea în acţiune un mare dirijor, cu o orchestră pe măsură şi o solistă foarte talentă, într-o partitură proaspătă a unui creator pe care Măcelaru l-a numit "un geniu". Discul a fost difuzat de Radio România Muzical pe 15 iulie 2019 şi poate fi reascultat oricând aici, însoţit de un interviu cu Cristian Măcelaru.
În partea a doua a albumului, violonista Nicola Benedetti propune Fiddle Dance Suite pentru vioară solo de Wynton Marsalis, o altă lucrare ce i-a fost dedicată, cu influenţe venind din folclorul american.