Dacă titlul Kebab ne duce cu gândul la globalizare, tematica spectacolului se însăilează în jurul acestei imagini. "Una mare cu de toate", ar spune omul de rând, şi nu s-ar înşela nici în cazul spectacolului. Dacă la început ni se dau trei personaje diferite - o foarte tânără şi naivă fată care crede că mutarea în Irlanda îi va aduce împlinirea, şi rămâne de discutat ce înseamnă pentru ea asta -, un tânăr student, pe care statutul nu îl avantajează în mod deosebit şi descoperă că viaţa e dură chiar şi cu emigranţii care studiază artele vizuale, şi, în fine, îl avem pe Voicu, un şmecheraş cu un pronunţat accent ardelenesc, care nu ştie să facă mai nimic, dar ştie s-o pună la treabă pe Mădălina. Inevitabil, cei trei se întâlnesc la un moment dat şi, aici, ingredientele care completează kebabul nostru teatral devin din ce în ce mai iuţi, mai usturătoare şi, uneori, de-a dreptul puturoase: Mădălina devine Mady şi se prostituează, Voicu se ocupă de aranjamentele necesare şi de gestionarea banilor, studentul Bogdan le dă o mână de ajutor la videochat, iar compoziţia capătă forma unui triunghi amoros în care fiecare îl exploatează pe celălalt. Fireşte, victima principală rămâne minora Mady, care vrea, în cele din urmă, să schimbe meniul principal de agresiune şi intimidare, dar îşi dă seama că e cam târziu să ia decizii pe cont propriu. Kebabul e bine condimentat cu tensiune, umor şi vulnerabilitate, iar pe-alocuri ceapa e aşa de iute că mai că-ţi dau lacrimile.
Savurând pe îndelete porţia, publicul se pune, invariabil, în locul personajelor şi rumegă următoarele întrebări: oare e mai bine să fii stăpân în Iad sau sclav în Rai? Mai exact, care este adevăratul preţ pe care îl plăteşti punându-te, deseori, în situaţii umilitoare într-o ţară dezvoltată, sub pretextul de a-ţi vedea conturile rotunjite? Îţi vinzi, de fapt, sufletul, pentru aceşti bani? Eşti cu adevărat un cetăţean de rang inferior, care trebuie să îşi accepte soarta, la fel cum un fast-food de la parterul unui bloc nu poate sta alături de Restaurantul Dorchester din Londra? Sunt occidentalii o specie mai evoluată, pe care trebuie să o urmăm? Întrebările devin din ce în ce mai incomode: ce înseamnă să fii european? Dar est-european? Ce înseamnă să fii român? Ce înseamnă să fii rrom român? Dar maghiar din România? Ce înseamnă acasă?
Uniunea Europeană a amestecat toate naţionalităţile laolaltă ca într-un mare kebab uman, cu posibilitatea ca unele ingrediente să fie ocazional ocolite sau scuipate ca zgârciuri. Cum am putea perfecţiona reţeta pentru ca totul să fie cât mai echilibrat, iar gastronomia internaţională să aibă de câştigat?
S-ar putea să ne mai ia ceva timp să ne răspundem la aceste întrebări şi, poate, chiar să renunţăm la kebab şi să trecem la falafel, care se zice că e mai sănătos. Pe de altă parte, în urma vizionării spectacolului de la Teatrul Municipal "Matei Vişniec" din Suceava, e posibil să aflăm ce e cu teatrul, ce ingrediente miraculoase contribuie, sub ochii noştri, la acest fel de artă din care ne înfruptăm pentru o oră şi jumătate. Şi e la fel de posibil ca, odată ce prindem gustul acestui fel magic, să rămânem pentru totdeauna lihniţi, chinuiţi de o foame pe care vom încerca s-o potolim cu porţii tot mai dese şi mai consistente de Teatru.
Echipa de producţie:
Regizor: Daniel Iordan
Director imagine / Foto: Augustin Bucur
Distribuţie:
Mădălina - Ioana Nichita
Bogdan - Bogdan Amurăriţei
Voicu - Răzvan Bănuţ
(Acest text a fost scris pentru un workshop susţinut pentru studenţi ai unor facultăţi de teatru, în cadrul celei de-a XI-a ediţii a Festivalului de Teatru dráMa, 2019, care a avut ca temă propunerea unor modalităţi alternative şi accesibile de critică teatrală.)