Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Agenda LiterNet  Sageata  Cronici muzică  Sageata  Samson şi Dalila

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

Samson şi Dalila de Camille Saint-Saëns - premieră la Opera Naţională din Bucureşti


octombrie 2019
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
 

Opera Naţională din Bucureşti şi-a deschis stagiunea 2019-2020 cu o premieră: Samson şi Dalila de Camille Saint-Saëns, conducerea muzicală Vlad Conta. Sâmbătă 5 octombrie, am văzut un spectacol fascinant, cu o montare de zile mari, dirijor, solişti, orchestră, cor, ansamblu de balet - cu toţii, aceşti artişti minunaţi, au oferit publicului o seara magistrală. Regia a fost semnată de Giandomenico Vaccari, Maestru de Cor Daniel Jinga, Coregrafia Davide Bombana, Decorurile şi costumele Andreea Koch. Distribuţia a fost alcătuiră din soliştii vocali invitaţi: tenorul leton Aleksandrs Antoņenko, în rolul lui Samson, mezzosoprana Orsolya Veress (solistă a Operei Maghiare din Cluj-Napoca), în rolul Dalilei, precum şi baritonul Ştefan Ignat, în rolul Marelui preot al Dagonului, basul Filip Panait, în rolul lui Abimelech satrap din Gaza, basul Marius Boloş, în rolul unui bătrân evreu, tenorul Andrei Lazăr în rolul solului, tenorul Paul Lungu în rolul unui filistean şi basul Florin Simionca în rolul altui filistean.
 
Camille Saint-Saëns a conceput iniţial această operă ca un oratoriu (pe modelul lui Georg Friederich Haendel), pe care ulterior l-a transformat într-o suită scenică. Compusă în anul 1877, pe un libret de Ferdinand Lemaire, opera Samson şi Dalila [1] avut prima audiţie (tradusă în limba germană) la Hoftheater din Weimar, la 2 decembrie 1877, sub bagheta lui Franz Liszt. Subiectul este inspirat din Capitolul 16 Judecătorii, al Vechiului Testament. Acţiunea se petrece în Gaza, înspre anul 1150 î. H.
 
La Opera Naţională din Bucureşti, la 5 octombrie 2019, publicul care a umplut până la refuz sala, a avut bucuria să asculte şi să vadă un spectacol de înaltă ţinută artistică. Pe parcursul celor trei acte şi patru tablouri se profilau trăsăturile operei romantice de tipul grand opéra. Toate ingredientele - vocile calitative şi emoţionante ale soliştilor, scenele colective impresionante, corurile spectaculoase, ariile inspirate, duetele ample, coregrafia cu dansuri ritualice, decorurile stilizate, costumele moderne, luminile şi proiecţiile ingenioase pe fundalul scenei şi nu în ultimul rând intermezzo-urile şi acompaniamentul orchestral, dinamic şi sensibil interpretat, coordonat de dirijor - au contribuit la succesul acestei premiere. Textul francez a fost subtitrat în limba română. Până şi spectatorii erau ahtiaţi după muzică bună; eleganţi, manieraţi, aplaudând la fiecare sosire a dirijorului la pupitru, ovaţionând momentele deosebite şi mai ales finalul operei.
 
 
După Preludiul orchestral cortina s-a ridicat, dezvăluind o mulţime de oameni culcaţi la pământ, simbolizând poporul evreu înrobit de către filistini; ei păreau a fi puşi să muncească din greu sub biciul stăpânitorilor învingători. Apoi, s-a auzit glasul corului, precum o rugă tulburătoare a sclavilor, înălţată spre Iehova, Dumnezeul lor unic, bun şi drept, care de mult îi salvase de robia egipteană. Cromatismele intonate de instrumentele cu coarde subliniau deznădejdea. Corul cânta foarte expresiv, iar jalea era amplificată de unduirile intonaţionale arhaice. Brusc a apărut pe scenă Samson, cântând o arie ce încuraja poporul, arătându-i că s-a apropiat ceasul eliberării. Tenorul leton Aleksandrs Antonenko, acompaniat de cor şi orchestră ridica un imn al speranţei. Vocea sa de tenor robusto cu timbru întunecos, puternic-dramatică şi cu un ambitus mare a captat atenţia de la prima apariţie. Frazarea sa, dicţia clară într-o limbă franceză pură şi statura impunătoare de erou eliberator, toate confereau alura de star.

 

Pe scenă, ruga poporului a fost întreruptă de satrapul ţinutului, Abimelech. Basul Filip Panait cu o voce profundă şi un vibrato de bas liric, cu frecvenţă medie şi amplitudine mare, a cântat o arie solemnă, întrerupt doar de intervenţiile trombonilor. Confruntarea dintre Samson şi Abimelech s-a încheiat printr-o ucidere. Samson, neînarmat, însă posedând puteri supranaturale, l-a învins pe satrap smulgându-i sabia. Acesta va fi momentul declanşării revoltei. Bucuriei victoriei i se alătură corul femeilor-preotese ce apar din templul lui Dagon. Ele cântă despre frumuseţea primăverii. Aceste coruri splendide întăresc ideea de lucrare vocal-simfonică, presărată cu intervenţii solistice. În fruntea acestor preotese păşea Dalila, slăvind cu nesinceritate victoria vitejească a lui Samson. Orsolya Veress, cu o voce de mezzosoprană lirică a etalat calităţile sale remarcabile: timbru cald, profunzime şi putere de penetraţie, stăpânire bună a intonaţiei, joc de scenă plin de autenticitate şi o conducere elegantă a frazei muzicale.
 
 
În operă, Samson va fi cucerit de vorbele şi privirile ademenitoare ale Dalilei. Fără a asculta de sfaturile celor ce îl înconjoară, va cădea victimă farmecului ei. În actul al doilea, decorul se schimbă. Intervenţiile solistice ale flautului, cu firul său melodic descendent cromatic obsedant, creează o atmosferă de amurg. Dalila se roagă în casa ei să capete de la zei puterea de a-i cuceri dragostea lui Samson, pentru a putea afla astfel secretul puterii lui, care-l face de neînvins. Vestimentaţia ei, o rochie bicromatică (roşu-violet) sugera caracterul personajului: dualitate şi falsitate. Pe scenă apare Marele Preot ce o îndeamnă la nelegiuirea de a-i afla şi trăda taina puterii miraculoase a iubitului. Baritonul Ştefan Ignat a impresionat prin vocea sa plină de forţă, având totodată rezistenţă şi maleabilitate. Accentele adăugate dicţiei clare, confereau o mare autoritate personajului.
 

Marele Preot îi oferă bogăţie, însă Dalila îi răspunde că ea doreşte doar răzbunare. În aşteptarea lui Samson se aud tunete, ca un avertisment ceresc pentru eroul ce-şi poate pierde harul puterii. Apariţia lui Samson şi întâlnirea cu frumoasa filistină au creat unul dintre cele mai frumoase momente de muzică: duetul Samson-Dalila. Minunat a sunat celebra arie Mon coeur s'ouvre à ta voix (Inima mea se deschide pentru vocea ta). Toate dialogurile erau pline de un suflu romantic.


După multe oscilaţii, Samson îi destăinuie secretul puterii sale. În timp ce el adoarme în braţele iubitei, aceasta îi retează pletele şi îl predă filistinilor. În actul al treilea, Samson întemniţat, orbit de torturile îndurate este chinuit de remuşcarea de a fi pricinuit nenorocirea fraţilor lui evrei. Corul cântă cu jale, glasurile pătrund până în celula sa, iar el se roagă pentru eliberarea lor, în schimbul vieţii sale. Foarte reuşită mi s-a părut simplitatea decorului cu gratii, precum şi băieţelul care se rotea în jurul cuştii în care era închis Samson. În ultimul tablou, printr-un mare contrast este prezentată sărbătoarea filistinilor din templul lui Dagon. Ansamblul de balet a adus în faţa spectatorilor o coregrafie excelent gândită, foarte sugestivă, fără a atinge însă obscenitatea. În această bacanală batjocoritoare la adresa lui Samson, perechile executau mişcări şi figuri pline de lascivitate însă frumos stilizate. Doar o singură pereche de dansatori, retraşi după un moment solistic, s-a dus discret spre fundul scenei, mimând momente încărcate de erotism. Muzica accelera tempo-ul într-un dans păgân, în care percuţia avea un rol primordial. Dalila apare şi îl persiflează pe Samson, amintindu-i clipele de iubire. Ea jubilează, bucurându-se de răzbunarea sa. Apoi, Marele Preot a început slujba închinată zeului filistinilor, obligându-l pe cel învins să îngenuncheze în faţa altarului lui Dagon. Admirabil a fost momentul de canon dintre Dalila şi Marele preot. Samson imploră cerul să-i fie aproape. El simte că îşi recapătă puterile miraculoase pierdute şi îl roagă pe copilul ce-l călăuzea să îl conducă spre pilaştrii ce susţineau templului păgân. Doboară primele coloane din cale, iar măreţul templu începe să se prăbuşească peste mulţimea de filistini, până atunci batjocoritori, împlinind dreptatea divină.
 
Într-adevăr, personajele dramaturgiei vocal-simfonice pe care am ascultat-o la Opera Naţională din Bucureşti, întruchipau simboluri ale simţămintelor omeneşti precum ura şi iubirea, credinţa şi trădarea.
 
Dirijorul Vlad Conta a reuşit în chip admirabil să coordoneze un spectacol de intens dramatism, în care gradaţia nuanţelor descriptive, cu efecte de plasticitate, secţiunile corale, scenele coregrafice, precum şi buna sincronizare dintre solişti şi ansamblul orchestral au excelat.
 
 
Îndemn iubitorii de operă să meargă să vizioneze această fascinantă premieră Samson şi Dalila de Camille Saint-Saëns. Este fără îndoială o reuşită artistică deosebită.
 
NOTE
*Imaginea tabloului Samson şi Dalila de Domenico Fiasella a fost preluat de pe site-ul wikimedia
[1] Samson este numele unui evreu din vechime, ajuns judecător la doar 20 de ani. Samson era vestit prin forţa sa. Cel care îi da putere era însuşi Iehova. Încă înainte ca Samson să se nască, Iehova îi spusese mamei sale: În curând vei avea un fiu. El va deveni un conducător care va salva Israelul de filistini, un popor antic care trăia în Canaan, având mulţi războinici şi asuprindu-i pe israeliţi. Odată, pe când Samson se afla în drum spre ţinutul filistinilor, i-a ieşit înainte un leu mare care răcnea, iar el l-a omorât cu mâinile goale. Era consacrat de la naştere nazireu (acestora le era interzisă băutura alcoolică şi tăierea părului). (Kernbach, Victor: 
Dicţionar de mitologie generală, Editura Albatros, Bucureşti, 1984, pag. 619).



 Toate articolele despre Samson şi Dalila


0 comentarii

Click pentru a mări imaginea


Resurse

 Alte articole de Marcel Frandeş


SCRIEŢI LA LITERNET

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected]. Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet.ro? Îl puteţi introduce aici.


PUBLICITATE




CITIŢI-NE PE FACEBOOK


Spacer Spacer