Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Agenda LiterNet  Sageata  Cronici teatru  Sageata  Dragonul de aur

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

Carne. Sânge. Moarte - Dragonul de aur


octombrie 2019
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Food. Fast-food. Ritm. Ritm. Ritm.

Food. Fast-food. Fast-food asiatic. Ritm şi număr. Ritm şi număr. Ritm şi număr. Fiecare fel de mâncare are asociat un număr. Felul de mâncare comandat trebuie servit rapid. Ritm şi număr. Ritm şi număr. Ritm şi număr.

Ritm, carne, sânge, moarte. Transpiraţie, căldură, nuditate, vopsea, plastic. Toate astea formează Dragonul de aur, premiera din mai 2019 a Catincăi Drăgănescu de la Teatrul Andrei Mureşanu din Sfântu Gheorghe, care a inaugurat, pe 13 octombrie 2019, a 4-a ediţie a festivalului D-butan-T. Toate astea şi multe altele.

Premiera Catincăi Drăgănescu (regie), a Ioanei Pashca (spaţiu de joc, când îngust, sufocant-claustrofobic, în bucătăria stabilimentului thailandezo-chinezo-vietnamez Dragonul de aur, când uriaş, zdrobitor, în sala zisului restaurant ori în apartamentele blocului de deasupra), a Simonei Deaconescu (ale cărei muzici şi indicaţii coregrafice transferă în gest senzaţia de mici roboţei robotitori - pleonasm căutat - pe care o emană personajele la locul de muncă, senzaţia de mici roboţei ne-programaţi pentru dereglări emoţionale pe care o emană personajele în afara locului de muncă), a lui Costi Apostol, Claudia Ardelean / Anca Pitaru, Elena Popa, Sebastian Marina, Ion Fiscuteanu jr., 6 dintre excelenţii actori ai trupei covăsnene, una dintre cele mai în formă din România momentului şi una dintre cele mai ignorate de către stabilimentul birocratico-artistico-administrativo-uniterian al momentului.

Cei 5 actori de pe scenă (Claudia Ardelean şi Anca Pitaru evoluează alternativ) sunt munciţi până aproape de epuizare de Catinca Drăgănescu, într-o încercare (reuşită!) de a reda cevasăzică epuizarea pe bază de muncă dusă la extremul unde se înghesuie speranţele, visele, idealurile noastre. Speranţa de a găsi împlinirea financiară prin emigraţie, visul de a împlini aşteptările stăpânului / şefului, idealul de a reuşi într-o lume ultra-competitivă.

Aparent, textul din 2011 al dramaturgului berlinez Roland Schimmelpfennig vorbeşte despre capcanele capitalismului, economiei de piaţă, globalizării. În adâncuri, montarea Catincai Drăgănescu apăsa pe acele tare de caracter uman ce transced ideologiile şi comentariile lor critice. Un om e indiferent faţă de un om, un om e rău cu un alt om, un om îşi exercită puterea în chip malefic asupra unui alt om, indiferent de regimul politic, de forma de organizare socială, de tipul de economie la modă.

Cei 5 actori interpretează, vreme de 90 de minute, 18 personaje. Fete, bătrâni, bărbaţi maturi, femei mature, viitoare mame, viitori taţi, patroni, angajaţi, greiere, furnică, stewardese, pensionari, nepoţi, părinţi, copii, şi aşa mai departe. Într-un rol doar imaginat, un dinte traversează o bucătărie şi aterizează, la final, într-un râu ce îl poartă departe în timp şi în spaţiu.

Mixând scene de un realism atroce cu momente onirice, secvenţe din imediata vecinătate contemporană cu basme reinterpretate, adevăruri bine-camuflate în replici abia şoptite cu dialoguri obsesiv-repetate, cuvântul cu gestul şi performance-ul live cu play-back-ul, Drăgănescu creează un spectacol de tip croşeu-în-ficat. Frate bun, tematic, stilistic şi valoric, cu Frontal-ul Gianinei Cărbunariu de la Teatrul Tineretului din Piatra Neamţ, Dragonul de aur reuşeşte un remarcabil paradox: cel mai dur moment oferit publicului nu e generat de vreuna dintre numeroasele înscenări ale răului nostru cel de toate zilele, ci de una dintre puţinele (unica?) întrupări ale binelui.

Cu scuze pentru spoiler-ul ce va urma, e de spus că dintele buclucaş ajunge, la un moment, în farfuria unei stewardese ce tocmai terminase o tură de 18 ore peste oceanele lumii. Stewardesa priveşte dintele, îi şterge sângele şi îşi adresează o întrebare de o umanitate ce, în alte vremuri / literaturi, s-ar numi mântuitoare: oare ce a simţit omul care l-a pierdut?

Genul de dramaturgie practicat de Schimmelpfennig, în care actorii sar dintr-un rol în altul, schimbându-şi, la distanţă de câteva secunde (cele mai proaspete sitcom-uri ar fi invidioase pe aşa un ritm!), identitatea, sexul, vârsta, profesia, nu privilegiază ataşamentul emoţional al spectatorului pentru un anume personaj. Ştergând contururile particulare ce ne diferenţiază, autorul reuşeşte, însă, un lucru mult mai semnificativ: privilegiază entitatea pe nume om, cea care pe care, preţuind-o, am putea, teoretic, să schimbăm lumea într-o clipită. Indiferent de epocă, sex, rasă, religie, ideologie, orânduire social-economică.

Teatrul Andrei Muresanu
Dragonul de aur
Text: Roland Schimmelpfennig
Traducere: Ioana Petre
Regie: Catinca Drăgănescu
Scenografie: Ioana Pashca
Coregrafie & Muzici: Simona Deaconescu
Actori: Costi Apostol, Claudia Ardelean / Anca Pitaru, Elena Popa, Sebastian Marina, Ion Fiscuteanu jr.



 Toate articolele despre Dragonul de aur


0 comentarii

Click pentru a mări imaginea


Resurse

 Alte articole de Mihai Brezeanu


SCRIEŢI LA LITERNET

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected]. Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet.ro? Îl puteţi introduce aici.


PUBLICITATE




CITIŢI-NE PE FACEBOOK


Spacer Spacer