noiembrie 2019
Festivalul Internaţional de muzică de cameră SoNoRo, 2019
În această perioadă are loc Festivalul SoNoRo DaDa (1-17 noiembrie 2019, la Bucureşti, Sibiu şi Cluj-Napoca), care ajunge în acest an la cea de-a XIV-a ediţie.
Diana Ketler, directorul artistic şi cofondator al festivalului, s-a născut în Letonia, la Riga, şi a început studiul pianului la 5 ani, încurajată de părinţii ei. Tatăl ei, un cunoscut bariton, şi mama dirijor de cor şi profesoară de canto sunt cei care i-au inspirat dragostea timpurie faţă de operă şi au încurajat-o în colaborările viitoare cu artişti celebri.
Diana şi-a început cariera solo la o vârstă fragedă, debutând alături de Orchestra Simfonică Naţională Letonă la doar 11 ani
Cariera muzicală, atât ca pianistă solo, cât şi în calitate de interpretă de muzică de cameră, a purtat-o în nenumărate ţări din Europa, Asia sau Statele Unite ale AmericiiAlături de Răzvan Popovici, Diana a fondat şi Festivalul Chiemgauer Musikfrühling din Bavaria. Profesoară la Royal Academy of Music din Londra, a fost numită, în 2016, membră a acestei academii. Din toamna anului 2018 este membră a catedrei de muzică de cameră de la Haute École de Musique din Geneva. Pianista a primit din partea statului leton "Great Music Award", cea mai înaltă distincţie letonă din domeniul muzical.
În timpul liber, Dianei îi place să citească şi să scrie poezie
.


Veronica Ştefan: Primele amintiri despre cărţi?
Diana Ketler: Am crescut într-o familie bilingvă, acasă vorbeam letona şi rusa. Am început să citesc în ambele limbi la vârsta de trei ani şi cred că faptul că a trebuit să folosesc două alfabete diferite, cel latin şi cel chirilic, a fost deosebit de util deoarece mi-a pus bazele pentru citirea limbajului muzical. Recunoaşterea diferitelor modele şi structuri de la o vârstă fragedă mi-a conectat creierul într-un mod care m-a făcut să mă interesez de partituri complicate la pian, mai degrabă decât de coarde mai liniare sau vocale. Aşadar, basmele s-au transformat foarte repede în poveşti muzicale.

V.Ş.: În ce locuri şi momente citeşti?
D.K.: Îmi place să citesc într-un fotoliu de lângă rafturile mele cu cărţi, dar în această perioadă este, mai degrabă, un scaun îngust al unui avion. Desigur, lectura într-un tren este fabuloasă. Când eram tânără, am citit că marele compozitor şi pianist Franz Liszt obişnuia să citească o carte în timp ce exersa - nu este ceva ce îi învăţ pe elevii mei să facă, dar am citit multe cărţi fantastice în timp ce am repetat la nesfârşit un pasaj dificil.

V.Ş.: Ai o listă anuală de lecturi (ştii, desigur, obiceiul de a face o listă de cărţi la începutul anului) sau planifici ce să citeşti în perioada următoare?
D.K.: În general, nu fac liste, le consider stresante, întrucât nu pot respecta niciodată reguli. Citesc din pură plăcere şi, în mintea mea, acest fapt exclude conceptul de plan.

V.Ş.: Cum ţi-ai rafinat stilul de lectură de-a lungul timpului (ai devenit mai selectivă, citeşti cu predilecţie anumite genuri)?
D.K.: Cu siguranţă că am devenit mai selectivă. Nu citesc romane "bestseller" decât dacă sunt scrise de un prieten. Cu excepţia, poate, a plăcerii mele vinovate de a fi citit toate cărţile lui Murakami! Încerc să citesc în diferite limbi: engleză, germană, rusă, letonă, franceză (care încă se află la nivel de pură "încercare", mai degrabă decât de lectură de care să mă bucur pe deplin). Am citit tot ce pot găsi scris de autorii mei preferaţi - Joseph Brodsky, Ceslav Milos, Milorad Pavic, Milan Kundera, Karl Ove Knausgård, Phillip Pullman, Andrei Makine, Vladimir Nabokov, Ernesto Sabato, Phillip Roth, Evgeny Vodolazkin, Vladimir Sorokin, Mircea Eliade şi mulţi alţii. Am citit o mulţime de cărţi despre muzică. Mulţi muzicieni importanţi sunt şi scriitori fantastici - cărţile pianiştilor Alfred Brendel şi Charles Rosen, de exemplu, sunt o bucurie pură.

V.Ş.: Faci parte din categoria de cititori care recitesc unele cărţi care le-au plăcut şi la care simt nevoia să se întoarcă?
D.K.: Cei doi autori la care mă întorc mereu sunt Thomas Mann şi Jorge Luis Borges. Sunt o fântână fără fund de perfecţiune literară: Mann - în forma monumentală a unui roman, Borges - Marele Maestru absolut al unei miniaturi.

V.Ş.: Dacă ai avea un salon literar / club de lectură, ce scriitor ţi-ar plăcea să inviţi şi de ce?
D.K.: Visul meu ar fi să stau la masă cu marii poeţi ruşi - Puşkin, Tsvetaeva, Pasternak, Mandelstam, Mayakovsky, Brodsky. Doar pentru a le auzi vocile citindu-şi unul altuia propriile poezii şi sorbind nişte ceai cu gem de zmeură... deşi unii dintre ei probabil ar opta pentru o băutură mai puternică...

V.Ş.: Îţi acompaniezi lecturile cu muzică, ai un fundal muzical atunci când citeşti?
D.K.: Mă inspiră diferite arte din viaţa mea muzicală. Cred că este aproape imposibil să interpretezi o piesă dintr-o anumită perioadă din istoria muzicală fără contextul cultural din jurul ei. Literatură, pictură, arhitectură - toate sunt necesare pentru a înţelege o transformare a unei fraze, pentru a comunica un anumit sens publicului.

V.Ş.: Cu ce personaj dintr-o carte ai vrea să bei un ceai şi să povesteşti?
D.K.: Mi-ar plăcea să beau o ceaşcă de ceai cu Woland din Maestrul şi Margareta de Bulgakov. Consider că înţelepciunea lui demonică este irezistibilă.

V.Ş.: Ne recomanzi, te rog, un roman pe care îl iubeşti?
D.K.: Îmi place foarte mult o carte foarte curioasă a lui Luca Turin şi Tanja Sanchez, numită Parfumuri (volumul 1). Nu este un roman, ci o enciclopedie de parfumuri scrisă cu o pasiune, nişte cunoştinţe şi un umor uimitoare. Dacă îţi plac parfumurile, aceasta este o lectură fabuloasă. Dacă nu îţi plac, aş recomanda un roman minunat de Andrei Makine, Viaţa unui om necunoscut.

V.Ş.: Ce piesă muzicală i-ai asocia unei poezii care îţi e aproape de suflet?
D.K.: Todesfuge / Death Fugue de Paul Celan. Kyrie din "Mass in B minor" de Johann Sebastian Bach.

V.Ş.: Ai o madlenă literară (lectura unei cărţi are legătură cu un eveniment important din viaţa ta)?
D.K.: Madlena mea literară fără gluten este, într-adevăr, o carte despre Proust. De fapt, există două cărţi - Prelegeri despre Proust şi Topologia psihologică a Căii de marele filozof georgian Merab Mamardashvili. Nu este cea mai uşoară lectură, dar pentru mine a fost o experienţă esenţială într-un moment crucial din viaţa mea. Probabil că nu aş putea să recitesc acum aceste cărţi, dar îmi amintesc ideile lui Mamarsdashvili foarte des atunci când trebuie să iau o decizie.

Descarcă programul SoNoRo 2019 aici..

0 comentarii

Scrieţi la LiterNet

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected] Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet? Îl puteţi introduce aici.

Publicitate

Sus