Textul lui Dumitru Solomon, scris în 1978, este unul pur "românesc", extrem de inteligent, cu o doză remarcabilă de umor. Pe scurt, este povestea dispariţiei unui celebru profesor de lingvistică, profesor universitar, şef de comisie la bacalaureat. Investigaţia cade pe umerii unui locotenent de miliţie, care până atunci a avut la activ multe cazuri de spargeri... de geamuri, şi ai unei tinere procuroare stagiare...
Adriana Grand creează un spaţiu perfect pentru spectacolul, care ne duce cu gândul la unul dintre cele mai vizionate filme româneşti: Nea Marin Miliardar (1979). Camera 6 din Hotelul Minerva al anilor `70, un televizor cu antenă, mochetă roşie, tapet cu model, un telefon cu fir, o lustră cu braţe şi un lift banal ce se găseşte în toate blocurile... şi astăzi.
Personajul în jurul căruia se învârte întreaga acţiune, profesorul Cantemir (interpretat de Alexandru Pavel) este aproape absent din spectacolul. Cu o figură stranie la prima vedere, cu părul şi barba neîngrijite, profesorul reuşeşte să îşi însceneze propria dispariţie, pentru a nu fi asaltat de cei care vor să îşi cumpere diploma examenului de bacalaureat cu un cartuş de ţigări, o damigeană cu vin sau un plic de bani. Şi, ca într-un roman poliţist (căci le-a citit pe toate), face dezordine în camera de hotel şi se ascunde pe balcon, unde rămâne spectator la propriul său caz.
Actorii funcţionează impecabil împreună: Carol Ionescu este locotenentul Filip Popescu, iar Blanca Doba este procurorul Teodora Banu. Aflaţi la început de carieră, cei doi încearcă să desluşească misterul dispariţiei, dar sunt puţin încurcaţi de emoţiile pe care şi le trezesc unul altuia. Reuşesc cu succes să păstreze pe tot parcursul spectacolului ritmul şi energia pe care o prezintă la primele intrări în scenă. Un posibil tânăr cuplu comic, tip care lipseşte din peisajul teatral românesc.
Directorul hotelului, interpretat de Adrian Nicolae, îmbrăcat într-un costum de-un verde ţipător, ia chipul unui snob, care a ajuns departe doar cu ajutorul "armelor" corupţiei. Actorul este sclipitor în rolul pe care şi-l dozează cu grijă, pentru că personajul este ofertant şi ar putea foarte uşor "pica de pe sârmă". Excelentă este şi interpretarea lui Andrei Huţuleac, cel care semnează şi ilustraţia muzicală a spectacolului. El are dublu rol, jucându-i pe gemenii Castor şi Polux, unul bâlbâit, iar altul sâsâit.
Trecerile de la un personaj la altul sunt geniale şi extrem de amuzante. Nicoleta Hâncu este aşa-zisa Lucreţia Borgia, care se prezintă cu un accent ardelenesc şi o incredibilă naivitate: este singura care nu îşi doreşte diploma de bacalaureat. Sorin Miron, securistul, mereu "incognito", cu umorul său subtil, este singurul care îşi atinge scopul (pe lângă mită, el are şi "cunoştinţe"). Corina Moise are un aer pitoresc, este soţia profesorului, disperată şi neînţeleasă. Monica Odagiu şi George Costin, mai exact Diana şi iubitul său fotbalist, al cărui personaj nici măcar nu are nume, sunt oamenii care încearcă să rezolve "problema" fie în pat, fie cu un pumn.
Montarea lui Victor Ioan Frunză de la Teatrul Dramaturgilor Români este o comedie ingenioasă, excelent realizată. Este o bucurie pentru scena românească şi îşi merită pe deplin locul în ediţia aniversară a Festivalului Internaţional de Teatru Clasic de la Arad, 2019.
Teatrul Dramaturgilor Români
Fata Morgana de Dumitru Solomon
Direcţia de scenă: Victor Ioan Frunză
Scenografia: Adriana Grand
Ilustraţia muzicală: Andrei Huţuleac
Distribuţia: Carol Ionescu - locotenentul Filip Popescu, Blanca Doba - procurorul Teodora Banu, Adrian Nicolae - directorul hotelului, Nicoleta Hâncu - camerista, Lucreţia Borgia, Sorin Miron - securistul, Alexandru Pavel - profesorul Cantemir, Corina Moise - soţia profesorului Cantemir, Monica Odagiu - Diana, George Costin - fotbalistul, Andrei Huţuleac - Castor şi Polux
Foto: Adriana Grand
(Andrada Popa este studentă în anul III, Teatrologie - Management cultural, Jurnalism teatral, la UNATC Bucureşti)