Nelipsite sînt şi filmele de Crăciun, bune de privit în timp ce peste tot miroase a cozonaci şi portocale, iar la ferestre ninge domol. Fiecare are cîte un film preferat, că e clasic sau mai recent, întotdeauna asociem calmul sărbătorilor cu cîte o peliculă la care te uiţi cuibărit la căldură şi care te face să laşi deoparte grijile cotidiene. Chiar dacă l-ai văzut de nenumărate ori şi ştii toate poantele pe de rost, tot îţi cade bine povestea din Home Alone, A Christmas Carol, It's a Wonderful Life sau Miracle on 34th Street. Uneori e bun chiar şi un Grinch la casa omului. Sau, de ce nu?, un elf cinic, adică Kate, protagonista celui mai recent film de Crăciun, Last Christmas.
Emilia Clarke este elful. O ştiţi, poate, din Game of Thrones, dar acum o vedem îmbrăcată într-un costum verde, gata să îi mulţumească pe clienţii unui magazin care vinde tot felul de accesorii şi decoraţii trăznite de Crăciun, a cărui patroană se numeşte, evident, Santa (Michelle Yeoh).
Kate e maestră în încurcături. Îşi caută în zadar un alt loc de muncă, nu se înţelege cu familia şi doarme pe la prieteni sau pe unde apucă, e stîngace în relaţiile cu cei din jur, o dă în bară de cîte ori are ocazia, iar legăturile ei sentimentale sînt mai degrabă atinse de ghinion. De mult nu am văzut o actriţă tînără care să fie atît de carismatică în scene pline de umor, care să cînte cu atîta talent, dar care să fie şi naturală atunci cînd rosteşte cu seriozitate cuvinte precum: "Mi-au scos inima din piept şi mi-au aruncat-o la gunoi".
Inima lui Kate joacă un rol important în film, mai ales în partea de final, cînd comedia virează spre melodramă. Ce predomină însă este romantismul. Kate îl cunoaşte pe Tom (Henry Golding), de care se îndrăgosteşte, deşi pare că nu au nimic în comun unul cu celălalt. Tom e altfel. Ajută pe toată lumea, e voluntar la un centru pentru cei sărmani şi fără adăpost, apare de nicăieri exact atunci cînd Kate are nevoie de el. Şi pe lîngă că e un bărbat cu inimă mare, grijuliu, frumos şi cu simţul umorului, mai are o calitate ce-l face special: refuză să fie ca restul lumii. Nu circulă cu maşina, merge cu bicicleta. Cunoaşte cotloane secrete ale oraşului şi îi spune lui Kate că nu mai foloseşte telefonul mobil ca să nu îşi privească mereu... mîna. Dovada că nu e dependent de tehnologie, ca noi toţi, e că îşi ţine mobilul în... dulap. E unul dintre subiectele aşa zis de actualitate care sînt integrate în poveste, alături de Brexit, problema emigranţilor sau relaţiile rasiale şi homosexuale. Nici una dintre aluzii nu e tratată în notă gravă, uiţi de seriozitate cînd auzi de exemplu expresia "budincă de lesbiene", cu referire la o prăjitură pregătită de iubita, negresă, a surorii lui Kate.
La fel de specială este şi mama lui Kate. Emma Thompson, ridată şi cu accent est-european (căci personajul pe care îl interpretează a venit în Londra din Iugoslavia, din cauza războiului) face un rol senzaţional. Din conflictul mamă - fiică, mamă - restul familiei ies nişte scene de tot hazul, la fel de reuşite ca iubirea dintre Kate şi Tom. Emma Thompson semnează şi scenariul filmului, alături de soţul ei, Greg Wise. Last Christmas este cel de-al doilea film de Crăciun în care joacă, după Love Actually, din 2003 (cu care şi seamănă foarte mult şi pe care l-aş putea revedea mult şi bine). Ca o curiozitate, e interesant de spus că multe scene din Last Christmas s-au filmat noaptea, în jurul orei 2, ca să nu fie nevoie de întreruperea traficului în Londra.
Last Christmas are tot ce îi trebuie pentru a fi cadoul perfect pe care să vi-l oferiţi Crăciunul acesta. E vesel şi optimist, are actori buni şi o poveste înduioşătoare. Veţi rîde cu poftă şi veţi vărsa, poate, nişte lacrimi. Toate clişeele filmelor de gen sînt prezente: îndemnul de a fi recunoscător pentru viaţa pe care o ai şi trăirea fiecărei clipe cu ochii deschişi spre miracole. Kate tînjeşte după un pic de normalitate, dar Tom o învaţă că normalitatea e supraevaluată. Ce ne rămîne atunci de făcut? În loc să căutăm fericirea în profunzimi filosofice, e mai simplu să încercăm doar să fim buni în fiecare zi şi să apreciem lucrurile frumoase din jurul nostru.
Last Christmas e un film adorabil, numai bun de descreţit frunţile şi de ţinut aproape de inimă. La reuşita lui contribuie din plin şi o coloană sonoră de neuitat, omagiu postum lui George Michael, care s-a stins în urma unor afecţiuni cardiace, tocmai într-o zi de Crăciun, în anul 2016. La fel ca Tom, artistul a lucrat, de multe ori anonim, ca voluntar în adăposturi pentru oamenii străzii, iar încasările piesei din 1984 ce dă numele filmului le-a donat pentru reducerea foametei din Etiopia. Cîntecele care l-au consacrat pe George Michael, de la Heal the pain, Faith, Wake me up before you go-go sau Freedom se integrează minunat pe coloana sonoră din Last Christmas, un film care are toate şansele să devină preferatul multor generaţii de acum încolo.