În film sunt prezentate în prim-plan vieţile şi afacerile a două familii. Prima e familia Oncescu, nucleu al filmului, cea care va declanşa şi rezolva cele mai multe conflicte, familie modestă compusă din tată, Relu (Şerban Pavlu), şofer de taxi, soţia lui, Gina (Maria Obretin) şi cei doi copii, Magda (Mădălina Craiu) şi Chuckie (Dan Hurduc). A doua e familia bogată a Căpitanului (Doru Ana), fost membru al Ministerului de Comerţ Exterior, actualmente şef al unei reţele interlope, al cărui băiat, Teddy (Gabriel Huian) se îndrăgosteşte şi căsătoreşte cu fiica lui Relu, generând un şir nesfârşit de urmăriri şi răzbunări. Fiecărei familii îi gravitează în jur un alt personaj care luptă pentru propria lui cauză. Nea Puiu (Ştefan Velniciuc) vecinul familiei Oncescu, care îl introdusese pe Relu în lumea interlopă, asemenea supereroilor din filmele de la Hollywood, dispare şi reapare, făcându-şi singur dreptate. Nico (Andreea Vasile) este verişoara Căpitanului şi cea care coordonează de la birou diverse acţiuni necurate, dar şi călcâiul lui Ahile, punctul slab de unde Poliţia va sustrage informaţii importante.
Gradul de ticăloşenie ne este etalat precum o mână la cărţi de pleiada infractorilor mai mici sau mai mari: de la Sabin (Sergiu Costache), ajutorul lui Relu, un simplu pion pe care toţi îl folosesc cum vor, la Toma (Dorel Vişan), şeful interlopilor de la Constanţa care pune la cale un accident îngrozitor încercând să strice piaţa şi viaţa celor de la Bucureşti, până la Nicu (Costel Caşcaval), cel mai versatil interlop din serial care (nu) se aruncă singur în groapă / piscină.
Relu Oncescu evoluează pe parcursul celor trei sezoane de la statutul de recuperator camuflat în şofer de taxi, la cel de traficant internaţional de droguri. Viaţa lui se va complică zi după zi, problemele din planul "profesional" alterând relaţiile familiale. De la începutul până la finalul serialului rămâne un bărbat care împuşcă şi ciopârţeşte cu sânge rece, păstrându-şi totuşi un fel de umor propriu. Gina Oncescu, cea care în momentul în care află adevărata ocupaţie a soţului se hotărăşte să se despartă de el, va ajunge la un moment dat să fie ea însăşi complice la o crimă.
Poliţia Română e prezentă în serial prin detectivul Emilian (Laurenţiu Bănescu), un personaj cu totul extravagant în contrast cu nuanţele de gri ale celorlalţi. Nebunia şi pasiunea pentru Nico îl vor ajuta să se apropie milimetric de miezul afacerii. Emilian are două ocazii cheie când ar putea pune punct şi demasca reţeaua interlopă, însă înţelepciunea lui Relu îi sabotează de fiecare dată acţiunile.
Lupa prin care sunt privite personajele îşi modifică focalizarea de la episod la episod, iar imaginea cea mai clară e obţinută în sezonul al treilea, cel în care intrăm mai adânc în motivaţiile Ginei, Magdei sau alei lui Nico.
În fiecare sezon titlul serialului m-a dus cu gândul în trei direcţii: în prima parte Căpitanu' îi cere lui Relu să-l ia pe Teddy peste tot cu el (mi-am amintit pe loc de ochii lui Gabriel Huian din Marilena de la P7), astfel devenind umbra lui, care îl va salva de la moarte la un moment dat. În sezonul al doilea Magda cea rănită şi bandajată este dublată de Sasha (Silvana Mihai) cea independentă şi non-conformistă. În sezonul al treilea însuşi Căpitanu' devine o umbră în faţa lui Nicu, fratele lui mai experimentat din Spania.
Regizorul Bogdan Mirică a afirmat într-un interviu că în momentul în care a scris scenariul serialului a folosit ca model ierarhia dintr-o corporaţie pentru a creiona tipologiile personajelor. Fiecare din ei îşi foloseşte propriile metode, pentru o avansare în cadrul clanului.
Violenţa şi limbajul folosit face din Umbre un produs cinematografic veridic al zilelor noastre în care vedem sub o formă idealizată lumea interlopilor despre care citim in ziare. Deşi Relu Oncescu este de la început până la final un personaj negativ, în comparaţie cu Toma sau Căpitanu' pare chiar un băiat bun (la toate). În acest fel, Relu se alătură anti-eroilor promovaţi în ultimul deceniu de televiziuni în seriale de succes precum Breaking Bad sau Peaky Blinders. Toate aceste pot fi privite ca nişte basme ale copilăriei întoarse pe dos, în care răul învinge întotdeauna binele.