Grigore Constantinescu, unul dintre cei mai de seamă reprezentanţi ai elitei muzicienilor din România, ne-a părăsit la 21 ianuarie 2020.
S-a născut la Bucureşti, la 5 decembrie 1938. A studiat la Conservatorul de Muzică Ciprian Porumbescu, actuala Universitate Naţională de Muzică din Bucureşti. S-a specializat în dirijat la Monte Carlo, apoi în muzicologie la Budapesta şi Weimar. În anul 1976 a devenit doctor în muzicologie al Academiei de Muzică Gheorghe Dima din Cluj-Napoca şi ulterior, în anul 2015, a primit titlul de Doctor Honoris Causa al Universităţii de Arte George Enescu din Iaşi.
Activitatea sa este una impresionantă, atât ca profesor, cât şi ca muzicolog. De-a lungul timpului a fost profesor şi conducător de doctorat la Universitatea Naţională de Muzică din Bucureşti, membru al Centrului de Excelenţă în Studiul Imaginii - Universitatea Bucureşti, Preşedintele Uniunii Criticilor Muzicali «Mihail Jora» din România, redactor la Editura Muzicală şi la revista Muzica. Grigore Constantinescu a fost un apropiat colaborator al postului Radio România Muzical. A realizat cicluri de emisiuni precum Convorbiri şi lecturi cu muzică, Muzica, nimic mai simplu, şi Turism muzical. A publicat numeroase volume de muzicologie precum: Ghidul de Balet, Splendorile operei, Dicţionar de teatru liric, Lecturi cu...muzica şi recent, Patru secole de operă. A realizat studii şi articole de specialitate, cronici muzicale, precum şi comunicări ştiinţifice la simpozioane naţionale şi internaţionale. A conceput materiale de prezentare pentru discuri şi CD-uri ale unor muzicieni români, pentru Corul Naţional de Cameră «Madrigal - Marin Constantin» şi pentru Corul de copii Radio. A fost membru fondator al unor fundaţii culturale precum Remember Enescu şi Ionel Prelea. A fost membru al Consiliului de conducere al Operei Comice din Bucureşti. A iniţiat concursuri de interpretare pentru tineri muzicieni. Şi nu în ultimul rând, a desfăşurat o impresionantă activitate didactică la Universitate Naţională de Muzică din Bucureşti, unde a îndrumat generaţii întregi de studenţi, masteranzi şi doctoranzi.
Ilustrul pedagog şi muzicolog Grigore Constantinescu a fost distins cu Premiul Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor din România şi Ordinul Meritul Cultural în grad de Ofiţer, acordat de Preşedintele României.
Îmi amintesc cu drag de fascinantele cursuri de istoria muzicii universale, predate de profesorul universitar doctor Grigore Constantinescu. Le-am urmărit şi savurat pe băncile Facultăţii de Instrumente - Canto, în primul an de studenţie. Ne vorbea cu o voce calmă, caldă, ne privea învăluindu-ne cu un zâmbet bun. Perioade străvechi din evoluţia muzicii, păreau aievea, straturile docte se topeau în fraze cizelate comprehensibile. Alte epoci istorice mai apropiate ne deveneau familiare datorită unor audiţii alese cu multă grijă, ca nişte gravuri de neuitat.
La examen ne cerea să recunoaştem un opus de notorietate, privindu-ne cu o mimică ce părea să spună: pălărie într-un picior, ghici ciupercă, ce-i. Şi era o temă cunoscută din simfonia Eroica de Beethoven. Răsuflam uşuraţi. Nu era genul de profesor care să te încuie. Dorea doar să ne înveţe să iubim muzica şi să îi facem şi pe alţii să o îndrăgească.
După ani şi ani, îi citeam cărţile scrise cu aceiaşi bucurie, pe acare o simţisem la cursurile sale. Ascultam conferinţele maestrului şi îi citeam cronicile muzicale generoase.
L-am cunoscut şi în calitate de părinte al Irinei, fiica sa. Câtă grijă, devoţiune şi dragoste paternă! Parcurgea pe jos, seară de seară distanţa de la Conservator la Liceul de Muzică Dinu Lipatti, unde Irina era elevă, ca să o ia de acolo la terminarea cursurilor. Apoi, ca studentă, o îndruma şi se bucura de evoluţia ei ca interpretă de clavecin, într-un concert brandenburgic, acompaniat de orchestra Facultăţii.
Maestrul Grigore Constantinescu rămâne în amintirea tuturor celor care l-au avut în preajmă, un Om minunat, plin de bunătate, modestie, solicitudine, un model de profesor.
Muzica sferelor să îl însoţească în lumea celestă!