Enescu rock'n'roll - Jurjac

Enescu. George Enescu. "Festival, stradă, om de cultură, compozitor". Jurjac. Cu c. Numele de alint al celui de pe urmă în vremea copilăriei. Rapsodia română 1. Rapsodia română 2. Hora Unirii (versiunea GE).
"Plus mici bucăţi din alte compoziţii, remixate."

Două chitări acustice, o chitară bas, o pianină, oarece instrumente de percuţie, oleacă de audio-înregistrări. Pe scenă: Paul-Ovidiu Cosovanu, Tiberiu Enache, Alex Cătănoiu. Aşezarea în scenă: Daniela Drăgulescu. La butoane, la text, la regie: Daniel Chirilă (omul cu al doilea citat de mai sus).

Doamnelor, domnilor, ei sunt Jurjac (spectacolul cu primul citat de mai sus). Co-producţie Ţăndărică - Teatrul Luni de la Green Hours, cumva sub umbrela Frilensăr. Realizat, în a doua jumătate a lui 2019, în cadrul proiectului Poveştile României, powered, cu ocaziunea centenarului, de teatrul de animaţie al Bucureştiului. Teoretic, încorporat într-un alt program Ţăndărică, Teatru în şcoli. Practic, după ce a bifat câteva festivaluri (inclusiv Festivalul de Teatru Piatra-Neamţ 2019, realizat de Teatrul Tineretului, acolo unde Cosovanu şi Chirilă sunt angajaţi), spectacolul se joacă când şi când în good old Green Hours.

Jurjac, aşadar. Musical de 55 de minute, pe baza instrumentelor descrise mai sus (operate, secvenţial, de cei trei actori-cântăreţi, adicătelea, performeri, cum s-ar zice), pe baza opusurilor enesciene enumerate şi mai sus, atent adaptate-remixate-(desigur)performate pe ritmuri ultra-contemporane. Mai un blues, mai un rock'n'roll, mai un thrash metal, mai o (o-la-la-la) manea, mai un pop, mai o (daca n-a venit, iar) Lara Fabian, mai un hip-hop, mai o populară, mai un jazz.

Povestea primilor ani din biografia copilului-genial care a fost Enescu, cu episoade în Botşeni county, la Viena ori Paris, e pusă pe versuri şi recitată ori cântată. Apariţia Marucăi Cantacuzino nu e nici ea trecută cu vederea. La tot pasul, tonul narativ e condimentat cu refrene catchy şi cu pasaje instrumentale ultra-dinamice, cele mai multe citând teme enesciene ultra-cunoscute. Se râde în draci, se aplaudă vârtos. La final, te laşi mânat de două impulsuri: să aplauzi pe îndelete şi să google-şti Enescu. E greu să te hotărăşti între wikipedia şi youtube, dar e timp pentru ambele.

Cam asta face Jurjac din tine. Cam asta ar putea să facă şi din elevi. Fie la ei, la şcoală, fie la teatru.

Apropo de teatru. Tot vorbim de teatru independent, de dramaturgie contemporană românească. Daniel Chirilă e unul dintre cele mai semnificative şi active nume dpdv text & regie. Paul-Ovidiu Cosovanu posedă o capacitate de dare în spectacol, mai ales pe baze instrumental-muzicale, cum foarte puţini actori mai au. Ambii prestează, de o vreme, în teatrul instituţionalizat (vezi afilierea la Piatra-Neamţ, unde, însă, aura de independenţă e mai pregnantă decât în multe ambianţe teatrale de non-stat), însă îşi continuă şi munca pe cont propriu (sub numele de Frilensăr). Tot din Frilensăr face parte şi Tiberiu Enache, ale cărui abilităţi vocale sunt dezvăluite (şi) de Jurjac. Alex Cătănoiu are fix liceu de muzică la bază, prin urmare prestaţia sa revelaţia din curentul spectacol începe să caute explicaţii.

Chirilă, Cosovanu, Enache, Cătănoiu. Plus ceilalţi Frilensări. Căutaţi-i. Nu-s ei cei mai buni la auto-marketing. Da' la teatru cam sunt dintre cei mai buni.