Scenariul deosebit de minuţios se înscrie în tendinţa perioadei către o nouă viziune asupra vedetei, cu accent pe aspectele socio-culturale ale starului. Vedeta este astfel privită din perspectiva modificărilor aduse pentru a corespunde cerinţelor studiourilor, înconjurată în permanenţă de producători, regizori, scenarişti, critici etc. Pelicula poate fi încadrată în melodramă, gen popular în epocă, alături de filmul noir sau western. Melodrama prezintă de obicei personaje, în special femei, între care există un conflict puternic, motivat de dorinţa depăşirii propriei condiţii sociale.
Alternanţa bine gradată a scenelor sporeşte suspansul în legătură cu ascensiunea fulminantă a actriţei Eve Harrington (interpretată de Anne Baxter), o tânără fascinată de lumea teatrului, cu incredibile abilităţi de disimulare şi de manipulare psihologică. Eve reuşeşte să se apropie de una dintre celebrele staruri de pe Broadway, Margo Channing (Bette Davis), pătrunzând în interiorul cercului ei restrâns de prieteni. În spatele măştii pe care este nevoită să o poarte Margo, aceea de femeie puternică ce a reuşit să realizeze tot ce şi-a propus în carieră, se ascunde o profundă nesiguranţă, marcată de un dezechilibru la nivel personal.
În lumea teatrului - şi a actorilor în special - jocurile de culise sunt frecvente, iar trădările la ordinea zilei. Acest lucru se poate observa în comentariile acide ale lui Bill Simpson (Gary Merrill), regizor şi totodată iubit al lui Margo, care compară lumea teatrului cu cea a circului, dar şi în atitudinea lui Addison DeWitt (George Sanders), care, în scurta sa conversaţie de la final cu tânăra Phoebe, încurajează implicit practicile imorale. Trebuie remarcată şi apariţia viitorului star Marlyn Monroe ("o viziune în alb"), la braţul criticului teatral Addison DeWitt.
Miza lui Mankiewicz este un comentariu critic la adresa "star system"-ului de la Hollywood, a vedetismului, a "fabricii de talente" din lumea showbizului. Însă cineastul nu este singurul care abordează această tematică. Totuşi, ce anume face ca Totul despre Eva să se impună în faţa altor producţii remarcabile, inclusiv din acelaşi an, precum Sunset Boulevard de Billy Wilder sau Jungla de asfalt de John Huston? Răspunsul stă în inventivitatea folosirii tehnicilor de montaj în definirea temporalităţii narative. Un bun exemplu este montajul flashforward, prin care Mankiewicz stârneşte curiozitatea spectatorului şi amână desfăşurarea poveştii. Cineastul mai utilizează voice-over-ul, având drept naratori două personaje care intră în contact direct cu Eve: Addison DeWitt şi Karen Richards (Celeste Holm), prietena lui Margo şi soţia scenaristului Loyd.
DeWitt, din a cărui perspectivă este povestită o bună parte din intrigă, este unul dintre cele mai interesante şi mai bine construite personaje. El este cel care o demască pe Eve, punându-i parcă o oglindă în faţă. Tot el este cel care scrie primele cronici despre performanţele scenice ale actriţei. În acest sens, afirmaţia sa cum că Eve i-ar aparţine este cât se poate de corectă. O vedetă devine, într-o oarecare măsură, "instrumentul de lucru" al celui care scrie despre ea. Cinismul, dominarea efectivă şi relaţia de putere exercitată de bărbatul în cauză asupra femeii din faţa lui subsumează de fapt convingerile ironice ale lui Mankiewicz despre industria entertainment-ului. Acum, la 70 de ani de la premieră, celebra replică a lui Margo Channing este mai actuală ca niciodată: "Legaţi-vă centurile! Va fi o noapte zbuciumată!"
(Alina Muşina este masterand CESI)
Totul despre Eva / All About Eve
SUA / 1950 / 138' / a/n / s.rom. / Dramă
R: Joseph L. Mankiewick
Cu: Bette Davis, Anne Baxter, George Sanders, Celeste Holm, Gary Merrill, Hugh Marlowe, Marilyn Monroe