Adaptarea cinematografică a regizorului Manole Marcus are ca punct de plecare suferinţa amoroasă a funcţionarului timid şi sărac din Bucureştiului interbelic, îndrăgostit de patroana băncii la care lucrează. Comedia e construită în cheie retro, cald desuetă, reuşind în destule scene să ţină trează atenţia spectatorului.
Pălăriile à la Maurice Chevalier, garoafa de la butonieră, trenul cu aburi, mărgelele lungi, ţigaretul şi umbrelele doamnelor, interioarele cofetăriei Capşa, fanfara şi flaşneta din parcul Cişmigiu, uniformele funcţionarelor de la bancă alcătuiesc un instrumentar de epocă complet, dar pe alocuri redundant.
"Cum să mă îndrăgostesc de patroană? Proprietatea e un furt.", se apără personajul din film, citându-l pe teoreticianul francez socialist Pierre-Joseph Proudhon. Mitică Popescu (interpretat de Mircea Jida) e amorezat până la obsesie de văduva Georgeta Demetriad (Micaela Caracaş), o urmăreşte peste tot, îi fură portretul de la un mic studio foto şi o scoate din încurcătura financiară obţinând concesiunea unei fabrici. Chiar dacă ilustraţia muzicală semnată de Ileana Popovici şi imaginea (Alexandru Întorsureanu şi Liviu Pojoni) adaugă credibilitate poveştii, personajele cu greu reuşesc să convingă.
Dramatismul de tip vodevil e susţinut în mod aleatoriu de regizorul Manole Marcus (sunt momente când reprezentarea conflictului trenează), dar e punctat prin câteva secvenţe parodice de cinema mut, care sunt distractive. O primă trimitere la stilistica începuturilor cinematografului e conturată în scena unde spectatorii din film urmăresc într-o sală de cinema o peliculă alb-negru pe fundalul sonor live al acompaniamentului la pian.
Expresia specifică, mult prea teatrală, a actorilor e înlocuită la un moment dat de inserturi scrise în cheie parodică, în momentul confruntării în duel dintre Mitică şi rivalul său, Teodosiu. Confruntarea reprezintă una din "reveriile" îndrăgostitului, iar secvenţa de luptă din pădure e montată exact ca în filmele presonore, în care accentul cade pe coloristică, muzică şi montaj alert. Efectul comic rezultat e izbutit, iar apariţia personajului principal feminin completează frumos scenografia fragmentului.
Cu toate acestea, interpretul masculin nu are consistenţă, replicile lui sună de cele mai multe ori fals, alteori pur şi simplu corect.
"După unii critici", precizează criticul Bujor T. Rîpeanu în volumul său Cinematografiştii, "Puterea şi adevărul sau Actorul şi sălbaticii sunt în filmografia regizorului opere-reper, deşi sunt minate din interior de convenţionalism şi concesii făcute stereotipurilor propagandei comuniste ale unui anumit moment". Manole Marcus se situează mai degrabă în memoria cinefililor de cursă lungă prin filme ca Operaţiunea Monstrul, în vreme ce Mitică Popescu rămâne un titlu pe alocuri agreabil.
(Roxana Călinescu este masterand CESI)
Mitică Popescu
România / 1985 / 90 min / color / v.o. / Comedie
R: Manole Marcus
Cu: Micaela Caracaş, Mircea Jida, Remus Mărgineanu, Constantin Dinulescu.