Au fost tot felul de filme despre consumul şi vânzarea de narcotice, de la drame abisale la cele poliţiste cu lovituri care mai de care mai ingenioase. Filmul de faţă are un scenariu cu destule opriri de refugiu, însă situaţiile în sine - nu foarte amuzante la o adică - devin astfel pe măsură ce accepţi convenţia poveştii scrisă la mai multe mâini, de scenarişti deja rodaţi în genul comic.
Însă, de departe, marea găselniţă a acestei pelicule prietenoase este distribuţia foarte interesant alcătuită. Actori de calibru diferit sunt aduşi împreună, unii pe contre-emlpoi, ceea e şi mai amuzant de văzut. Ed Helms, pe care îl ştie toată lumea ca unul din năucii ghinionişti din franciza de mare succes, The Hangover, este aici cinic traficant, mereu la costum, cu banii şi bazinul lui cu orcă cu tot. Kathryn Hahn, venită din serialul tv Jordan, unde era plină de culoare şi bune sentimente, are parte aici de un rol comic bine de tot gaga, cu multe gaguri cu tentă sexuală. Vedeta în ascensiune Emma Roberts (fiica actorului Eric Roberts şi nepoata Juliei Roberts) este o punkistă dură, iar Will Poulter, foarte departe de Narnia lui, în cel mai goofy şi ilar rol de până acum, sarea şi piperul din film.
Jason Sudeikis, protagonistul, trece frumos şi bine de la ratatul hippiot ciufulit de la început la familistul tuns şu frezat de pe parcurs. Mimica îi ajută pe toţi, pe el cu atât mai mult cu cât trece prin stări diverse. Talentul de a rosti replici rapide şi de a traversa diferite emoţii în timp scurt îl ajută din plin. El face iar echipă cu Jennifer Aniston, cu care a jucat şi în Horrible Bosses. Acesta, mama familiei în mers, este strălucitoare. Nu ştiu dacă sau cât vă place actriţa, însă e bine să o vedeţi aici la lucru, practic prezentă în fiecare cadru. Toată lumea ştie că e mereu lăudată pentru trupul perfect, iar filmul speculează asta la maxim. Striperiţă în poveste, are, bineînţeles, numere la bară şi în bikini, peruci şi multe prim-planuri cu ochii frumoşi. Cu experinţă de ani buni în televiziune cu serialul-cult Friends (comic omagiu în final!), ştim că e în stare să ofere la miime de secundă o replică sau gag.
Patru nefericiţi, ca să nu spunem rataţi, pornesc la drum, cu frică şi inconştienţă, pentru un câştig material. Iar filmul, o comedie neruşinată de familie, cu mult comic de limbaj, trimiteri la cinema şi cultura pop, se trasformă în road movie vesel, dincolo de graniţa mexicană şi înapoi. Oameni cinici, fără scrupule, slobozi la gură, puşi împreună în cadru şi în situaţii-limită - o soluţie bună pentru a obţine oricând râsul.
Chiar dacă previzibil, povestea te poartă spre final fără hopuri sau plictiseală. Şi e de plăcut cum vine a doua şansă. Aproape cu aerul unei comedii nebune din anii '60, filmul, cu violenţă şi scene erotice, promite parcă o continuare.