Corupţia sub zodia hazardului - Revizorul

După succesul pe care l-a avut cu Avalanşa, Petru Vutcărău revine cu o nouă premieră la Teatrul Regina Maria din Oradea, de această dată îndreptându-şi atenţia asupra dramaturgiei ruseşti, mai precis asupra Revizorului gogolian. Cu toate că este o satiră la adresa imposturii şi a făţărniciei de orice fel, regizorul din Republica Moldova reuşeşte să menţină o justă măsură, să dozeze, iar pe alocuri să tindă spre o nuanţă accentuată a grotescului şi simbolică a depravării. Încă din început inserează mici elemente, prin proiecţii, prin care să sugereze direcţia generală a spectacolului său. Folosirea proiecţiilor este o alegere inspirată pentru că dinamizează şi oferă o nouă dimensiune întregului imaginar, obţinând şi o fracturare conceptuală, permiţând explorarea bizareriilor personajelor create de Gogol.

Povestea este deja cunoscută: un tânăr ajunge într-un mic oraş rusesc mustind de corupţie şi este luat drept un important demnitar de la Petersburg, aşa că începe să profite de pe urma celor mai importante personaje ale oraşului, în schimbul unor promisiuni deşarte. Într-un final este prins prin intermediul unei scrisori trimise către capitală, prea târziu însă, pentru că pleacă cu o mică avere strânsă pe spinarea personalităţilor credule ale orăşelului. În rolul protagonistului, cât şi a antagonistului, totodată, Ivan Alexandrovici, regizorul alege să-l distribuie pe Răzvan Vicoveanu, care în ciuda faptului că nu are vârsta sugerată de autor pentru personaj, are energia şi vitalitatea necesare pentru a suplini acest inconvenient, oferind substanţialitate prin jocul său umoristic atent controlat astfel încât să nu cadă în panta caraghiosului.

Alături de el îl regăsim pe Şerban Borda într-un rol de Anton Antonovici plin de forţă, unul dintre punctele tari ale întregii reprezentaţii prin faptul că reuşeşte să construiască un personaj vivace, căruia îi oferă o prezenţă scenică viguroasă. De altfel, majoritatea distribuţiei este bine aleasă, fie că vorbim despre Pavel Sîrghi în rolul lui Artemii Filipovici, a lui Petre Ghimbăşan în rolul lui Luca Luchici, a lui Sorin Ionescu în rolul lui Ammos Feodorovici sau a lui Eugen Neag în rolul lui Ivan Cuzmici, cel din urmă demonstrându-şi tot mai mult calităţile, iar în următorii ani n-ar fi de mirare să câştige tot mai mult teren şi să devină o piesă importantă a trupei Iosif Vulcan. Dar peste toţi colegii din distribuţie, perechea formată din Alexandru Rusu şi Sebastian Lupu este cea mai savuroasă din întreg spectacolul, cei doi completându-se şi jucând într-un tandem perfect, tocmai pentru că sunt apropiaţi ca registru, al tipului de comic dar şi al staturii, ceea ce îi transformă în partenerii ideali.

O mică obiecţie totuşi: rolul Mariei Antonovna, fiica lui Anton Antonovici i-a fost oferit Ancăi Sigmirean care, cu toate că are încă acel spirit sprinten şi tineresc pe care îl prezintă în fiecare rol al său, putea fi lăsat totuşi uneia dintre actriţele mai tinere şi mai recent intrate în trupă, pentru că variante există destule. Că tot aminteam de cei sosiţi, am putea să-l amintim pe David Constantinescu şi care, cu toate că are un rol mai mic, cel al comisarului Stepan Ilici, este o prezenţă plăcută pe care o remarci şi de la care, cred eu, se pot aştepta multe lucruri pe viitor.

Revizorul este construit în cheia hazardului şi a unei viziuni pripite a personajelor asupra stării de fapt. Un personaj inventat de regizor, misteriosul şi tăcutul Domn N, personificat de Alin Stanciu, care pare să orchestreze întregul dezastru din micul orăşel rusesc, exact ca un păpuşar. Este o prezenţă subtilă, discretă, dar care îşi face simţită prezenţa pe alocuri, aproape ca un justiţiar, pentru a demasca caracterele şi a scoate la iveală metehnele putrede ale autorităţilor locale, precum şi ale aşa-zisului revizor.

Din punct de vedere scenografic, spectacolul este o reuşită, purtând semnătura lui Adrian Damian, care se foloseşte de noua tehnologie a scenei teatrului orădean, şi anume scena rotativă, pentru a crea un decor care să servească drept punct central al întregii intrigi, un soi de axis mundi al personajelor gogoliene. Ba mai mult de atât, prezenţa acestei tehnologii permite şi o trecere scenică mai creativă, în care îi sunt oferite regizorului posibilităţi nenumărate în care să se joace cu această construcţie şi să crească în mod natural şi creativ ritmul reprezentaţiei. De costumele actorilor s-a ocupat Tatiana Popescu, care nu doar că oferă o notă de veridicitate şi de originalitate totodată, dar o parte dintre costume au un caracter spectaculos, flamboaiant, ceea ce imprimă o nuanţă de extravaganţă, folosită doar atât cât să reitereze direcţia dată de Petru Vutcărău.

Revizorul lui Gogol pare că s-a "aciuat" cu succes la teatrul orădean. Un text clasic care nu îşi pierde vreo clipă caracterul haios, dar căruia i se oferă o altă dimensiune de interpretare, cea a bizarului şi peste care se suprapun realităţi cotidiene de ieri ca şi de azi, pe care acesta se poate să le fi introdus în mod aluziv în anumite pasaje ale spectacolului. Premiera teatrului orădean conturează contemporaneitatea textuală a Revizorului, creionând totodată absurdul şi caraghiosul întregii situaţii care, cu toate că se petrece acum mai bine de 150 de ani, îşi păstrează actualitatea şi prospeţimea ideatică şi astăzi.


Distribuţia: Şerban Borda, Gabriela Codrea, Anca Sigmirean, Petre Ghimbăşan, Sorin Ionescu, Pavel Sîrghi, Eugen Neag, Alexandru Rusu, Sebastian Lupu, Răzvan Vicoveanu, Andrian Locovei, Alin Stanciu, David Constantinescu, Lucia Rogoz, Ciprian Ciuciu, Carina Bunea, Maria Teişanu, Miruna Lazăr, Giorgiana Coman, Caliţa Nantu, Daniela Purcărea, George Dometi, Ionuţ Şerban, Igor Lungu.

Regia: Petru Vutcărău
Asistent regie: Elvira Rîmbu
Scenografie: Adrian Damian (decor), Tatiana Popescu (costume)
Asistent scenografie - costume: Mădălina Baciu
Coregrafie: András Lóránt
Light design: Bogdan Gheorghiu
Creaţie video: Ioana Ilaş-Bodale.