În cele 107 minute ale filmului, este surprinsă povestea a doi adolescenţi, Violet Markey (Elle Fanning) şi Theodore Finch (Justice Smith), elevi de liceu, care, odată ce se întâlnesc, vor porni într-o călătorie a descoperirii de sine şi a lumii din jurul lor. Violet suferă din cauza morţii surorii ei şi, lipsită de speranţă, ajunge aproape de a-şi lua propria viaţă. Finch o va convinge, însă, de infinitele oportunităţi ce o aşteaptă, arătându-i motivele pentru care merită să trăiască şi demonstrându-i faptul că şi sub cele mai banale aparenţe pot fi descoperite lucruri încărcate de profunzime şi semnificaţie.
Atât prin dialog, cât şi prin imagine, filmul pune în valoare, cu onestitate şi autenticitate, emoţii primordiale. Oscilarea între tonalităţile calde sau reci ale coloristicii amplifică dramatismul întâmplărilor şi reflectă starea interioară a personajelor. Atrag atenţia în mod special cadrele "pluri-dimensionate", prin care accentul nu cade asupra unei singure perspective ce aparţine unei instanţe singulare. În schimb, ne este oferită o viziune globală, universală, prin care este pusă în valoare relativitatea realităţii şi a felului în care percepem sentimentele noastre şi ale celor din jur.
Cred, însă, că pe lângă modalităţile audio-vizuale prin care un film ajunge la audienţă, povestea din spate rămâne elementul determinant al succesului său. Mă aşteptam la o naraţiune scrisă după tipar, o poveste de dragoste ca toate celelalte, dar am fost suprinsă în final, atunci când spectatorul este pus faţă în faţă cu problematica sănătăţii mentale şi emoţionale a personajelor. Filmul are un mesaj profund, care va trezi sentimente puternice şi reacţii lăuntrice oricărui tip de public, indiferent de vârstă. All The Bright Places este expresia celor care îndrăznesc să nu se teamă de adevăr şi de judecata celor care nu îl cunosc.
(Kassandra Veress este elevă la Colegiul Naţional "Dr. Ioan Meşotă" Braşov)