Faptul nu trebuie nicidecum lăsat nesemnalat. Din contră, i se cuvin multiple semne de exclamare: Teatrul s-a întors!!!! Pe exact 1 septembrie 2020, Teatrul Andrei Mureşanu (TAM) din Sfântu Gheorghe a dat tonul şi a programat primul spectacol indoor cu public post-pandemie. Pentru că spectacolul s-a filmat cu multiple camere şi a fost difuzat live pe canalul de Facebook al TAM (unde poate fi privit şi acum, înregistrarea video-audio e de cea mai bună calitate! - vezi aici), în sală au avut loc doar 10 spectatori. La reprezentaţia secundă, de pe 2 septembrie 2020, a fost loc de 24 de privitori.
Context regional
Vorbim de Faust Family în regia lui Botond Nagy (nominalizat pentru cea mai bună regie la UNITER 2020 pentru Nora de Ibsen, montat la Teatrul Maghiar de Stat din Cluj), pe un text proaspăt scris în 2019 de Kali Ágnes şi Benji Horvath (traducere în româna de Andrei Dósa). Premiera primei versiuni s-a întâmplat acum un an. Tragica dispariţie a actriţei Mirela Bucur a impus refacerea distribuţiei (prin invitarea Manuelei Ciucur de la Bulandra bucureşteană) şi ajustarea semnificativă a spectacolului. În septembrie 2020, s-a întâmplat, în fapt, premiera 2.0.
Născut la Braşov în 1993, Botond Nagy a urmat cursurile Liceului de Arte De Arte "Plugor Sándor" din Sfântu Gheorghe, clasa de teatru în limba maghiară (da, există aşa ceva din 2000; din 2017, există şi clasă paralelă de limbă română!) şi apoi pe cele de regie ale Departamentului de Teatru din cadrul Facultăţii de Arte în limba maghiară a Universităţii de Arte din Tîrgu-Mureş. La clasa László Bocsárdi, directorul Teatrului Teatrul Tamási Áron din, desigur, Sfântu Gheorghe. În 2017, Botond Nagy a câştigat premiul 1 la festivalului D-Butan-T (organizat anual de TAM din, desigur, Sfântu Gheorghe) pentru regia spectacolului Oneghin de la Teatrul Figura Stúdió din Gheorgheni.
Născută în 1996, chiar la Sfântu Gheorghe, Kali Ágnes este una dintre cele mai în vogă tinere poetese de limbă maghiară din Ungaria şi România şi colaboratoare constantă a a lui Botond Nagy pentru care a realizat, înainte de Faust Family, dramatizările şi / sau adaptările a 8 texte montate de acesta în mai multe teatre din ţară. Faust Family, scris alături de târg-mureşeanul Benji Horvath şi tradus de braşoveanul Andrei Dósa, reprezintă debutul lui Kali Ágnes în dramaturgie.
Spectacolul
Un medic oncolog de mare succes şi cadru universitar la Bucureşti (Claudia Ardelean face un rol monumental), revine, după ani buni (sau mai puţini buni), în mica urbea natală. E masa de Paşti, în jurul căreia se află mama (Manuela Ciucur), noul iubit al acesteia (Sebastian Marina, unul dintre uau-urile masculine ale trupei TAM), tatăl (Sergiu Aliuş), un-fel-de-mătuşă (Mona Codreanu), un-fel-de-unchi (excelent rol în travesti al Cameliei Paraschiv) şi verişoara / prietena / potenţial-iubita (Fatma Mahomed).
E o masă festivă tradiţională, adică înţesată de grăsimi, alcooluri, orgolii şi munţi de răutăţi. De toţi bănuite, de nimeni admise, prin aer plutesc tone de resentimente şi secrete murdare. Nu e rost de enumerarea lor aici, se ocupă de toate acestea Sebastian. Adică, iubitul mamei. Cum ar spune Caragiu, "adică, dracul".
Ştim încă din prolog ca Mephisto (mă rog, îi puteţi spune Mephi) îşi dispută sufletul oncoloagei (să-i spunem Faust) cu Iahve (Christof Marina). Şi intuim de ce: pentru că Faust-ul Claudiei Ardelean e altfel decât cei pe care i-a lăsat în urmă. Nu doar pentru că are o carieră, nu doar pentru că resentimentele şi secretele ei sunt infinit mai puţine. Ci mai ales pentru că-i pasă. De pacienţii ei, de oamenii din jur. Şi asta îl enervează pe Mephi. Şi asta o face nefericită. Şi o aruncă în braţele singurătăţii.
La dejunul pascal, costumele mesenilor sunt colorate în fel şi chip, alcoolurile sunt verzi (scenografie Andreea Săndulescu), mişcările sunt bruşte, incoerent-agresive, şi subliniate de pasaje muzicale curat lynch-ene (responsabil pentru tot universul sonor, inclusiv de compoziţiile originale, Claudiu Urse face o treabă care l-ar interesa pe Angelo Badalamenti himself!). Botond Nagy apasă pe accentele dure ale textului, învăluindu-le fie în textura întunecata a sunetelor lui Urse, fie în păturica de ironii la marginea sadismului ale Sebastianului Mephi.
Aflăm toate secretele, nu vă faceţi griji! Inclusiv motivele pentru care Faust s-a întors acasă, în toxica familie. Dar mai întâi, într-un moment potenţat de apariţia unui pseudo-vestitor pseudo-religios (Nagy Attila în rol de "aveţi cinci minute să vorbim despre Domnul nostru?"), fiecare dintre personajele pământene îşi rosteşte secretele dorinţe. E înduioşător. Apoi microfonul trece la Mephi şi se alege praful de visare.
Cu pământenii ne lămurim relativ rapid. Păcatele lor, lipsa de remuşcări, vieţile distruse (din proprie voinţă sau din destin nenorocit) i-au dus pe drumul minciunii şi răului. Faust, însă, pendulează. Pe sufletul ei e rost de bătălie. De aceea, ea are şansa să o întâlnească pe Mama Primordială (Alexandrina Ioana Costea).
Creatoarea-princeps ascultă regretele nefericirii însingurate ale omului excepţional şi apoi revărsările de orgoliu în-sine-încrezător ale diavolului. Ascultă şi apoi vorbeşte. Monoloagele ei reaşază lumea. Dracul e puternic, dar nu atot-puternic. În întunericul creat de el, e rost de lumină. Omul superlativ e nefericit (şi pentru că) alege să nu vadă / audă altceva în afara nefericirii sale. Faust şi Mephisto se vor reîncarna etern, în aceeaşi sisifică goană după absolutul propriu.
Familia dejunului pascal păcătuia prin răutate faţă de ceilalţi şi prin bunătate faţă de propriile slăbiciuni. Faust şi Mephisto păcătuiesc prin bunătate faţă de slăbiciunile celorlalţi şi prin slăbiciune în faţa puterilor proprii. Unii cedăm pentru că nu avem putere, alţii pentru că avem prea multă. Nimic nou sub soare, până la urmă.