Culoare, metaforă, simbol. Armonios sincronizate şi transpuse într-o poveste. Una dintre calităţile acestei animaţii este că pătrunde adânc în colţuri ale fiinţei şi trezeşte ce n-ar trebui să fie vreodată uitat, pierdut sau adormit: inocenţa.
Scenariul şi povestea au fost realizate cu atenţie pentru a fi atât un film plăcut pentru copii, cât şi o poveste îngrozitoare (pentru cei ce au ochi să vadă) despre problemele din lumea reală: relaţiile de muncă, poluarea şi lipsa unei protecţii a mediului în Japonia modernă.
Povestea începe când familia protagonistei, o fetiţă numită Chihiro, se îndreaptă spre noua lor casă. Tatăl greşeşte însă drumul şi cei trei ajung lângă un tunel întunecat care duce spre ceea ce pare să fie un parc de distracţii abandonat. Tatăl insistă să îl exploreze şi, intrând prin tunel, cei trei ajung într-o lume magică. Când tentaţia bucatelor aflate din abundenţă în noua lume îi face pe părinţii fetiţei sa cedeze ispitei şi să se îndoape, aceştia se transformă în porci, iar eroinei nu-i mai rămâne decât să se angajeze în baia publică pentru spirite, condusă de vrăjitoarea Yubaba, pentru a găsi o soluţie să-i salveze.
Este destul de străvezie în acest debut de film, o metaforă a situaţiei actuale, în care consumăm excesiv şi oamenii profită oricând şi de orice, fără a le păsa de efectele acţiunilor lor. În acelaşi timp, nu doar aici, ci şi de-a lungul întregului film, este acreditată ideea că imoralitatea este mai degrabă o trăsătură învăţată decât una înnăscută întrucât, cu inocenţa sa de copil, Chihiro nu îşi încalcă principiile morale.
Pe măsură ce se acomodează cu noua lume, Chihiro (redenumită Sen de către vrăjitoare) se apropie de Haku, un tânăr capabil să se transforme într-o splendidă creatură zburătoare, prizonier al vrăjitoarei Yubaba. Acesta o sfătuieşte să se ferească de vrăjitoare, care încearcă să-i fure numele şi identitatea: Dacă nu-ţi mai poţi aminti numele tău adevărat, nu poţi fi liberă, oferindu-i o lecţie despre fragilitatea identităţii şi faptul că menţinerea acesteia nu este un dat, ci necesită mereu un efort conştient.
O trăsătură uşor de remarcat a lui Chihiro / Sen este politeţea sa, o caracteristică importantă pentru cultura japoneză. Chiar şi la sfârşitul poveştii, după ce Yubaba vrea să o păcălească ca să o facă să rămână în lumea spiritelor pentru totdeauna - un test pe care Chihiro îl trece cu succes -, fetiţa spune: "Mulţumesc!". În ciuda faptului că vrăjitoarea a fost deseori crudă cu fetiţa, aceasta este recunoscătoare pentru lecţiile primite, ce au jucat un rol important în dezvoltarea şi maturizarea ei (poate precoce). Aprecierea ei este autentică, un alt atribut pe care Miyazaki sugerează subtil că tinerii ar trebui să îl demonstreze şi să îl cultive.
Cel mai important este însă că Chihiro / Sen demonstrează capacitatea de a fi amabilă, blândă şi iubitoare. Deşi bunătatea ei se manifestă în principal către Haku, ea are această atitudine faţă de toate spiritele. Fiecare gest, fiecare sacrificiu pe care îl face este asumat, conştientizat şi nu este întreprins fără a i se lua în calcul consecinţele. Mărinimia şi toleranţa fetiţei nu trec neobservate de spiritele lumii şi, drept urmare, acestea vor să o ajute. Când Kamaji, fochistul băii spiritelor, vede că Sen vrea să-l ajute pe Haku, înţelege că "vede dragoste" şi îi dă acesteia biletele de tren de care va avea nevoie pentru a-şi îndeplini una dintre sarcinile pe care aceasta le are de îndeplinit.
În cele din urmă, când Chihiro (călare pe spatele lui Haku) şi îşi dă seama că l-a mai întâlnit şi că îi ştie numele, vraja de pe cei doi este ridicată. Aici devin relevante vorbele Yubabei: Odată ce ai întâlnit pe cineva, nu-l uiţi niciodată cu adevărat. Este nevoie doar de ceva timp pentru ca amintirile să se întoarcă.
Când Sen / Chihiro părăseşte lumea spiritelor, regizorul / scenarist dezvăluie o atitudine diferită faţă de personajele negative, păstrând un echilibru. Astfel, acestea se dovedesc simple personaje fantastice cu sentimente neîmplinite şi eşecuri care le explică atitudinea şi trăirile, chiar şi atunci când ele sunt răutăcioase.
Sen to Chihiro no kamikakush / Spirited Away prezintă, în principiu, povestea realizării unui singur obiectiv: cel al lui Chihiro de a-şi elibera părinţii şi de a se întoarce acasă. Şi totuşi ea, prin bunătatea ei, se lasă atrasă în poveştile celorlalte personaje, care o duc dintr-o sarcină în alta. Aceste intersectări cu mai multe poveşti se dovedesc toate parte a realizării obiectivului ei, iar filmul ne sugerează că niciodată nu este vorba doar de scopul individual al unui personaj, povestea fiecăruia împletindu-se cu ale celorlalţi. Aşa cum este şi în viaţă. Fiecare om este protagonist al propriei poveşti şi totodată personaj episodic în povestea altcuiva. În fond, fiecare are ceva de transmis, condiţia este să fie ascultat.
În final, după ce Chihiro îşi salvează părinţii (care nu îşi amintesc absolut nimic din timpul în care au fost transformaţi în porci) şi pe ea însăşi din lumea spiritelor, mama ei îi reaminteşte că va începe şcoala într-un loc nou şi comentează că asta ar putea fi înfricoşător. Chihiro se uită la tunelul întunecat lăsat în spate, cel care duce spre lumea magică, şi îşi spune: Mă voi simţi bine. Nu numai că a supravieţuit lumii spiritelor, ci s-a împrietenit cu acestea. Acum ştie că are capacitatea de a lucra, de a iubi şi de a-şi face prieteni. Este tot ce va avea nevoie mai departe.
Mi s-a părut interesant faptul că filmul este circular, intrarea şi ieşirea din lumea fantastică realizându-se printr-un tunel. Cadrele şi poziţia personajelor sunt aproape identice. În ambele momente, Chihiro se prinde de mama ei, iar tatăl se află în faţă, într-o postură în care parcă le ghidează.
Animaţia, deopotrivă fantastică şi de aventuri, abundă în simboluri şi semnificaţii din cultura japoneză despre echilibru, simplă într-atât cât să fie atrăgătoare pentru "cei mici", dar şi cu multe mesaje subliminale de înţeles pentru "cei mari". Sen to Chihiro no kamikakush / Spirited Away a arătat că o animaţie poate fi fascinantă, sinceră şi serioasă, prin alternarea între realitate-fantastic şi spirit-om.