Culoare, metaforă, simbol. Armonios sincronizate și transpuse într-o poveste. Una dintre calitățile acestei animații este că pătrunde adânc în colțuri ale ființei și trezește ce n-ar trebui să fie vreodată uitat, pierdut sau adormit: inocența.
Scenariul și povestea au fost realizate cu atenție pentru a fi atât un film plăcut pentru copii, cât și o poveste îngrozitoare (pentru cei ce au ochi să vadă) despre problemele din lumea reală: relațiile de muncă, poluarea și lipsa unei protecții a mediului în Japonia modernă.
Povestea începe când familia protagonistei, o fetiță numită Chihiro, se îndreaptă spre noua lor casă. Tatăl greșește însă drumul și cei trei ajung lângă un tunel întunecat care duce spre ceea ce pare să fie un parc de distracții abandonat. Tatăl insistă să îl exploreze și, intrând prin tunel, cei trei ajung într-o lume magică. Când tentația bucatelor aflate din abundență în noua lume îi face pe părinții fetiței sa cedeze ispitei și să se îndoape, aceștia se transformă în porci, iar eroinei nu-i mai rămâne decât să se angajeze în baia publică pentru spirite, condusă de vrăjitoarea Yubaba, pentru a găsi o soluție să-i salveze.
Este destul de străvezie în acest debut de film, o metaforă a situației actuale, în care consumăm excesiv și oamenii profită oricând și de orice, fără a le păsa de efectele acțiunilor lor. În același timp, nu doar aici, ci și de-a lungul întregului film, este acreditată ideea că imoralitatea este mai degrabă o trăsătură învățată decât una înnăscută întrucât, cu inocența sa de copil, Chihiro nu își încalcă principiile morale.
Pe măsură ce se acomodează cu noua lume, Chihiro (redenumită Sen de către vrăjitoare) se apropie de Haku, un tânăr capabil să se transforme într-o splendidă creatură zburătoare, prizonier al vrăjitoarei Yubaba. Acesta o sfătuiește să se ferească de vrăjitoare, care încearcă să-i fure numele și identitatea: Dacă nu-ți mai poți aminti numele tău adevărat, nu poți fi liberă, oferindu-i o lecție despre fragilitatea identității și faptul că menținerea acesteia nu este un dat, ci necesită mereu un efort conștient.
O trăsătură ușor de remarcat a lui Chihiro / Sen este politețea sa, o caracteristică importantă pentru cultura japoneză. Chiar și la sfârșitul poveștii, după ce Yubaba vrea să o păcălească ca să o facă să rămână în lumea spiritelor pentru totdeauna - un test pe care Chihiro îl trece cu succes -, fetița spune: "Mulțumesc!". În ciuda faptului că vrăjitoarea a fost deseori crudă cu fetița, aceasta este recunoscătoare pentru lecțiile primite, ce au jucat un rol important în dezvoltarea și maturizarea ei (poate precoce). Aprecierea ei este autentică, un alt atribut pe care Miyazaki sugerează subtil că tinerii ar trebui să îl demonstreze și să îl cultive.
Cel mai important este însă că Chihiro / Sen demonstrează capacitatea de a fi amabilă, blândă și iubitoare. Deși bunătatea ei se manifestă în principal către Haku, ea are această atitudine față de toate spiritele. Fiecare gest, fiecare sacrificiu pe care îl face este asumat, conștientizat și nu este întreprins fără a i se lua în calcul consecințele. Mărinimia și toleranța fetiței nu trec neobservate de spiritele lumii și, drept urmare, acestea vor să o ajute. Când Kamaji, fochistul băii spiritelor, vede că Sen vrea să-l ajute pe Haku, înțelege că "vede dragoste" și îi dă acesteia biletele de tren de care va avea nevoie pentru a-și îndeplini una dintre sarcinile pe care aceasta le are de îndeplinit.
În cele din urmă, când Chihiro (călare pe spatele lui Haku) și își dă seama că l-a mai întâlnit și că îi știe numele, vraja de pe cei doi este ridicată. Aici devin relevante vorbele Yubabei: Odată ce ai întâlnit pe cineva, nu-l uiți niciodată cu adevărat. Este nevoie doar de ceva timp pentru ca amintirile să se întoarcă.
Când Sen / Chihiro părăsește lumea spiritelor, regizorul / scenarist dezvăluie o atitudine diferită față de personajele negative, păstrând un echilibru. Astfel, acestea se dovedesc simple personaje fantastice cu sentimente neîmplinite și eșecuri care le explică atitudinea și trăirile, chiar și atunci când ele sunt răutăcioase.
Sen to Chihiro no kamikakush / Spirited Away prezintă, în principiu, povestea realizării unui singur obiectiv: cel al lui Chihiro de a-și elibera părinții și de a se întoarce acasă. Și totuși ea, prin bunătatea ei, se lasă atrasă în poveștile celorlalte personaje, care o duc dintr-o sarcină în alta. Aceste intersectări cu mai multe povești se dovedesc toate parte a realizării obiectivului ei, iar filmul ne sugerează că niciodată nu este vorba doar de scopul individual al unui personaj, povestea fiecăruia împletindu-se cu ale celorlalți. Așa cum este și în viață. Fiecare om este protagonist al propriei povești și totodată personaj episodic în povestea altcuiva. În fond, fiecare are ceva de transmis, condiția este să fie ascultat.
În final, după ce Chihiro își salvează părinții (care nu își amintesc absolut nimic din timpul în care au fost transformați în porci) și pe ea însăși din lumea spiritelor, mama ei îi reamintește că va începe școala într-un loc nou și comentează că asta ar putea fi înfricoșător. Chihiro se uită la tunelul întunecat lăsat în spate, cel care duce spre lumea magică, și își spune: Mă voi simți bine. Nu numai că a supraviețuit lumii spiritelor, ci s-a împrietenit cu acestea. Acum știe că are capacitatea de a lucra, de a iubi și de a-și face prieteni. Este tot ce va avea nevoie mai departe.
Mi s-a părut interesant faptul că filmul este circular, intrarea și ieșirea din lumea fantastică realizându-se printr-un tunel. Cadrele și poziția personajelor sunt aproape identice. În ambele momente, Chihiro se prinde de mama ei, iar tatăl se află în față, într-o postură în care parcă le ghidează.
Animația, deopotrivă fantastică și de aventuri, abundă în simboluri și semnificații din cultura japoneză despre echilibru, simplă într-atât cât să fie atrăgătoare pentru "cei mici", dar și cu multe mesaje subliminale de înțeles pentru "cei mari". Sen to Chihiro no kamikakush / Spirited Away a arătat că o animație poate fi fascinantă, sinceră și serioasă, prin alternarea între realitate-fantastic și spirit-om.