Academia Caţavencu / februarie 2006
O grădină zoologică este un spectacol trist. Aici, noţiunea de libertate se reduce la cîteva gesturi captive. Ai senzaţia că toate animalele sălbatice în captivitate, care au refuzat dresajele graţioase şi reflectoarele gălăgioase ale circului, ajung în carcerele de fier ale grădinilor zoologice.

Rafinaţii ar putea fi tentaţi să se ducă cu gîndul pînă la povestirea aceea stranie a lui Julio Cortázar, "Axolotul", şi ar avea mare dreptate. E greu de spus dacă nu cumva, ajuns într-o grădină zoologică, maimuţele şi tigrii şi leii nu sînt aceia care te privesc cu compasiune, ca pe un mamifer aflat într-o captivitate cu puţin mai amplă decît a lor: "Uite-l şi pe ăsta, cu ochelari şi păr lung, ce viaţă jalnică are, o face pe deşteptul, ne compătimeşte, îşi închipuie că e liber doar pentru că are cu două picioare mai puţin, crede că e fericit doar pentru că gratiile care îl înconjoară sînt ceva mai invizibile decît ale noastre!".

Piesa despre care se pare că scriu nu poate să nu te apropie puţin de zoologia care zace în fiecare dintre noi. Toţi ne naştem cu propria grădină zoologică, sîntem fiinţe domestice, gesturile noastre sînt o dovadă că dresajele funcţionează pînă la anihilare. Peter (interpretat de Bogdan Şerban) este o grădină zoologică resemnată. Instinctele lui sînt tocite de un mediu care l-a transformat într-o legumă cititoare de ziare. Jerry (Iulian Gliţa), în schimb, este unul dintre acei (din ce în ce mai puţini) nemulţumiţi a căror zoologie refuză captivitatea şi dresajele tembele. Instinctele lui Jerry, primitive şi pline de vitalitate, n-au apucat să fie maculate de lumea care, pe Peter, l-a transformat într-o maculatură bipedă, numai bună de parcurs ziarele într-o după-amiază de duminică, în parc. Vagabondul Jerry este acela care îi deşteaptă lui Peter grădina lui zoologică de mult adormită pe o ureche, Jerry este acela care scoate la suprafaţă instinctele criminale de apărare ale lui Peter. Din ciocnirea acestor două grădini zoologice atît de diferite, cuţitul lui Jerry ajunge în mîna lui Peter întorcîndu-se, pentru totdeauna, în carnea sălbatică şi revoltată a vagabondului.

Pesemne că o piesă care te apropie de zoologia din tine nu poate fi decît o piesă bună. Actorii îşi fac bine treaba, sînt credibili, doar la regie mai trebuie lucrat niţel, altfel ar putea exista riscul ca maimuţele, tigrii şi leii din noi să mai şi caşte din cînd în cînd, printre gratii.
De: Edward Albee Regia: Pompiliu Kostas Rădulescu Cu: Iulian Gliţa, Bogdan Şerban

0 comentarii

Scrieţi la LiterNet

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected] Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet? Îl puteţi introduce aici.

Publicitate

Sus