O grădină zoologică este un spectacol trist. Aici, noțiunea de libertate se reduce la cîteva gesturi captive. Ai senzația că toate animalele sălbatice în captivitate, care au refuzat dresajele grațioase și reflectoarele gălăgioase ale circului, ajung în carcerele de fier ale grădinilor zoologice.
Rafinații ar putea fi tentați să se ducă cu gîndul pînă la povestirea aceea stranie a lui Julio Cortázar, "Axolotul", și ar avea mare dreptate. E greu de spus dacă nu cumva, ajuns într-o grădină zoologică, maimuțele și tigrii și leii nu sînt aceia care te privesc cu compasiune, ca pe un mamifer aflat într-o captivitate cu puțin mai amplă decît a lor: "Uite-l și pe ăsta, cu ochelari și păr lung, ce viață jalnică are, o face pe deșteptul, ne compătimește, își închipuie că e liber doar pentru că are cu două picioare mai puțin, crede că e fericit doar pentru că gratiile care îl înconjoară sînt ceva mai invizibile decît ale noastre!".
Spectacolul despre care se pare că scriu nu poate să nu te apropie puțin de zoologia care zace în fiecare dintre noi. Toți ne naștem cu propria grădină zoologică, sîntem ființe domestice, gesturile noastre sînt o dovadă că dresajele funcționează pînă la anihilare. Peter (interpretat de Bogdan Șerban) este o grădină zoologică resemnată. Instinctele lui sînt tocite de un mediu care l-a transformat într-o legumă cititoare de ziare. Jerry (Iulian Glița), în schimb, este unul dintre acei (din ce în ce mai puțini) nemulțumiți a căror zoologie refuză captivitatea și dresajele tembele. Instinctele lui Jerry, primitive și pline de vitalitate, n-au apucat să fie maculate de lumea care, pe Peter, l-a transformat într-o maculatură bipedă, numai bună de parcurs ziarele într-o după-amiază de duminică, în parc. Vagabondul Jerry este acela care îi deșteaptă lui Peter grădina lui zoologică de mult adormită pe o ureche, Jerry este acela care scoate la suprafață instinctele criminale de apărare ale lui Peter. Din ciocnirea acestor două grădini zoologice atît de diferite, cuțitul lui Jerry ajunge în mîna lui Peter întorcîndu-se, pentru totdeauna, în carnea sălbatică și revoltată a vagabondului.
Pesemne că un spectacol care te apropie de zoologia din tine nu poate fi decît un spectacol bun. Actorii își fac bine treaba, sînt credibili, doar la regie mai trebuie lucrat nițel, altfel ar putea exista riscul ca maimuțele, tigrii și leii din noi să mai și caște din cînd în cînd, printre gratii.