Un balon sau un invadator? - Mult aer pentru nimic

În condiţiile actuale, iată că teatrul îşi continuă parcursul şi încearcă pe cât posibil să ajungă la spectatorii lui. Cu un număr limitat de persoane în sală, cu câteva locuri libere între privitori, cu măştile pe faţă pe tot parcursul reprezentaţiei, se găsesc soluţii, chiar dacă nu întotdeauna cele mai comode. Nici cei mai tineri privitori nu sunt lăsaţi deoparte, astfel încât avem exemplul Teatrului Arcadia din Oradea, care nu doar că şi-a deschis stagiunea cu aplomb, dar propune câteva noi premiere pentru cei dornici, aceste reprezentaţii făcând parte dintr-o strategie a instituţiei conduse de actorul Şerban Borda cu scopul de a-şi moderniza şi actualiza atât repertoriul, cât şi modurile efective de a concepe aceste spectacole.

Pentru inaugurarea noii stagiuni, teatrul orădean a colaborat cu regizoarea Delia Gavliţchi, cunoscută în mod deosebit pentru activitatea pe care o întreprinde în cadrul spaţiului independent Mini Reactor. După spectacolul montat aici în 2016, aceasta revine cu Mult aer pentru nimic, după un text al dramaturgei Ana Cucu Popescu. De altfel, despre Delia Gavliţchi am putea spune că maniera în care abordează spectacolele pentru copii este atipică tocmai prin prisma faptului că aceasta nu îşi construieşte proiectele strict pentru publicul juvenil, cu toate că el este principala ei ţintă, ci încearcă să le creeze astfel încât să poată fi pe placul întregii familii. Motivul familiei îl putem vedea şi în spectacolul de faţă, care îşi are nucleul într-o reuniune şi celebrare a aniversării bunicului (Andrei Fazecaş). Un invitat neaşteptat - un balon - îşi face prezenţa, iar din acest punct întreaga desfăşurare ia o turnură cel puţin nebănuită. Regizoarea alege ca întregul spectacol să fie perceput din perspectiva membrului necuvântător al familiei - câinele -, astfel că totul este o fantasmă a acestui personaj, care îl reţine pe oaspete ca fiind un intrus.

Din punct de vedere al distribuţiei, Delia Gavliţchi şi-a ales într-un mod echilibrat şi armonios oamenii cu care să lucreze, având de-o parte actorii cu vechime şi experienţă, iar pe de altă parte actorii tineri, care sunt plini de entuziasm şi poftă de joc. Avem astfel trio-ul format din Andrei Fazecaş, Florian Silaghi şi Alexandru Pop, cei care oferă stabilitate şi siguranţă reprezentaţiei, respectiv cei care aştern o bază solidă pentru ca cei mai tineri să se poată desfăşura în voie: Caliţa Nantu şi Giorgiana Coman sunt prezenţele cele mai electrizante şi cele care încarcă spectacolul cu energie, fiind vii şi pline de culoare; Daniela Purcărea este o prezenţă plină de personalitate şi de carismă, având o interpretare fermă şi foarte sigură; Carina Bunea - care a migrat dinspre trupa Iosif Vulcan şi pare că şi-a găsit locul potrivit - este o actriţă care radiază cu fiecare rol pe care îl are cu a sa prezenţă atât de plăcută şi de caldă; David Constantinescu este versatil şi natural, îmbinându-şi aceste calităţi cu o interpretare umoristică firească. Sunt într-adevăr o adiţie valoroasă trupei Arcadia care, pe lângă prospeţime şi tinereţe, adaugă multă calitate.

Un element inedit pe care acest spectacol îl aduce este prezenţa procedeului de videomapping, care poartă semnătura artistei Ioana Bodale, şi care oferă o nouă dimensiune spectacolului. Proiecţiile sunt spectaculoase şi construiesc un univers imaginar care altminteri ar fi fost foarte dificil, dacă nu chiar imposibil de realizat. Ele sunt acompaniate de muzica lui Adrian Cimpoescu, care întregeşte şi intensifică întreaga atmosferă pe care Delia Gavliţchi o redă din perspectiva protagonistului necuvântător. Mai mult de atât, videomappingul Ioanei Bodale este într-o antiteză cu scenografia lui Răzvan Chendrean, primul reprezentând un mediu necunoscut şi străin, în timp ce în a doua regăsim un mediu familiar şi familial.

Cel de-al doilea spectacol semnat de Delia Gavliţchi la teatrul orădean, Mult aer pentru nimic, este o reuşită din mai multe puncte de vedere. În primul rând pentru că reuşeşte să aducă pe scenă un spectacol antrenant pentru toate categoriile de vârstă, astfel încât bazinul de spectatori căruia îi este adresat această reprezentaţie fiind mai larg. În al doilea rând, îşi construieşte o echipă echilibrată, căreia îi foloseşte calităţile atât în mod colectiv, cât şi în mod individual. Nu în ultimul rând, avem parte de o contribuţie semnificativă a tehnologiei, cea care mută întreaga experienţă din zona tradiţională într-una a contemporaneităţii, care îşi imersează complet spectatorii în propriul univers. Avem, aşadar, un exemplu concret şi solid că şi teatrul de copii poate face pasul către o abordare mai îndrăzneaţă, care, de altfel, să aducă un plus de valoare reprezentaţiilor şi experienţei pe care tinerii privitori o au în sala de spectacol.

Mult aer pentru nimic
de Ana Cucu Popescu
Cu: Florian Silaghi, Caliţa Nantu, Daniela Purcărea, Andrei Fazecaş, Alexandru Pop, Giorgiana Coman, Carina Bunea, David Constantinescu
Regia: Delia Gavliţchi
Videomapping: Ioana Bodale
Muzica: Adrian Cimpoescu
Scenografia: Răzvan Chendrean