10 februarie 2021. Calea Griviţei, unul dintre sediile Muzeului Naţional al Literaturii Române. În acelaşi timp, sediul Teatrului Dramaturgilor Români. Două lifturi elegante, etajul 3, sala Ion Băieşu. De dimensiuni similare sălii Iosif Naghiu, de la parter. Aproape 60 de fotolii, doar o treime ocupate. E premieră, dar e şi pandemie.
Jungla TéVé. Spectacol de teatru coregrafic pornind de la poemele lui Gigi Căciuleanu. Realizat de Gigi Căciuleanu (online, din Paris), jucat de Alina Petrică şi Lari Giorgescu (offline, la Bucureşti). Al treilea element al trilogiei junglelor, din care mai fac parte spectacolul Jungla X (2001, Teatrul Ariel din Tg. Mureş) şi volumul Cartea Junglei X (2002).
75 de minute de mişcare, poezie, muzică, lumină. O masă, două scaune. Suprafeţe negre, ascunzişuri roşii. Ea, el. Haine & pantofi negri, tălpi roşii. La stânga şi la dreapta scenei, undeva în ariergardă, doi uriaşi din sârme metalice pe care reflectoarele se joacă, asemenea unui balansier de orologiu: roşu - albastru, albastru - roşu, roşu - albastru, albastru - roşu. În răstimpuri, uriaşii vor avansa spre mijlocul scenei, iară capetele lor vor deveni microfoane, la care vor interpreta Alina şi Lari. Decoruri & Costume & Culori: Corina Boboc, lumini: Elian Mihai Culiţă.
O primă parte de nelocalizat. Lirică abstractă, mizând masiv pe omonimie, pe paradox, pe discontinuu. Asemeni poemelor, muzici (Adrian Nour) şi sunete (Irina Mihaela Vasiloiu). Un dadaism sonor dublat de gestica, triplat de rostirea actorilor (da, ştiu, performerilor). Sincronizarea actorilor şi remarcabila lor relaţionare cu universul vizual-auditiv al spaţiului scenic (ce continuă dincolo de uşa laterală) abrogă întrebările legate de sens. Un tot straniu, care captează, învăluie, confiscă. Raţiunea caută întrupările junglei, simţirea o roagă să proroge înţelesurile.
O a doua parte limpede plasată în spaţiu: studioul de televiziune. Replicile sunt din ce în ce mai vizitate de umor. Ironie, live, satiră, meteo, sarcasm, talk show. O citire pe repede înainte a unui pomelnic de absurde referinţe stârneşte hohot. Actori fac feţe-feţe şi voci-voci. Raţiunea îşi reia partea leului.
Un epilog ca o reîntoarcere în Eden-ul princeps, cu speranţa / teama unui (re)început. Câteva minute mai devreme, un epilog încă mai bun: strofa rostită de Lari "colegilor de moarte". Adică, nouă. Dansaţi?
De: Gigi Căciuleanu Regia: Gigi Căciuleanu Cu: Gigi Căciuleanu, Alina Petrică, Lari Giorgescu
1 comentariu
Scrieţi la LiterNet
Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected] Dacă ne place, o publicăm.
Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet? Îl puteţi introduce aici.
Publicitate