Regie: Laurence Dunmore
Scenariu: Stephen Jeffreys
Imagine: Alexander Melman
Montaj: Jill Bilcock
Costume: Dien Van Straalen
Muzică: Michael Nyman
 Despre producţie
"Cel mai sălbatic şi mai ciudat bătrân în viaţă."
- John Wilmot, cel de-al doilea conte de Rochester, descriindu-se pe sine
În fiecare generaţie apare, inevitabil, o persoană atât de scandaloasă, de rebelă, atât de dornică să spargă toate tiparele, încât sfârşeşte prin a da peste cap toate ideile preconcepute ale celor din jur despre libertatea de conştiinţă. În secolul al XVII-lea, o astfel de persoană a fost, fără doar şi poate, John Wilmot, cel de-al doilea conte de Rochester - un escroc talentat, plin de voinţă, care şi-a trăit scurta viaţă ca un adevărat superstar al Restauraţiei, fiind cunoscut de către toţi ca un încurcă-lume, un geniu şi unul dintre cei mai vajnici apărători ai libertăţii pe care i-a cunoscut istoria.
În pelicula semnată de Laurence Dunmore, The Libertine, Jonhny Depp, de două ori nominalizat la Premiile Academiei, dă viaţă poveştii erotice, ireverenţioase şi emoţionante a unui bărbat care a încălcat toate regulile, într-o perioadă în care societatea modernă de-abia începuse să-şi configureze cutumele. Impregnat de un realism muşcător, filmul transpune pe ecran perioada tumultuoasă a Londrei anilor 1660.
Având drept fundal tumultuoasa perioadă a Restauraţiei - o epocă a luminilor, marcată de dezvoltarea fără precedent a ştiinţei, religiei şi artelor, ca şi de sporirea libertăţii senzuale, care a creat lumea contemporană -, The Libertine urmăreşte ascensiunea meteorică şi decăderea contelui. La începutul poveştii, el câştigă admiraţia publicului prin scrierile sale îndrăzneţe şi îi face pe încuiaţi să-l critice pentru stilul de viaţă desfrânat. Confident al risipitorului rege Carol al II-lea (interpretat de John Malkovich, de două ori nominalizat la Premiile Academiei), contele îşi petrece timpul luându-i în răspăr pe nobilii britanici şi scandalizând societatea londoneză cu escapadele sale sexuale - fiind un adevărat maestru în a scăpa cu faţa curată din orice încurcătură.
Dar atunci când contele se îndrăgosteşte de Elizabeth Barry (Samantha Morton, de două ori nominalizată la Premiile Academiei), o actriţă aspirantă, pe care plănuieşte s-o transforme în cea mai mare vedetă a Angliei, legătura dintre ei şi trădarea care urmează va marca începutul decăderii contelui, de la statul de favorit al aristocraţiei la ruina cea mai cruntă, în tot acest timp el încercând cu disperare să se reabiliteze.
The Libertine marchează debutul cinematografic al regizorului britanic de videoclipuri şi spoturi publicitare Laurence Dunmore. Scenariul este semnat de Stephen Jeffreys şi se bazează pe piesa sa cu acelaşi nume. Din distribuţie mai fac parte: Rosamund Pike, Kelly Reilly, Tom Hollander, Johnny Vegas, Jack Davenport şi Francesca Annis. Producătorii executivi ai filmului sunt: Chase Bailey, Steve Christian, Marc Samuelson, Peter Samuelson, Ralph Kamp şi Louise Goodsill. The Libertine este produs de John Malkovich, Lianne Halfon şi Russell Smith prin intermediul companiei lor de producţie, Mr Mudd.
 Faceţi cunoştinţă cu contele: originile filmului The Libertine
"Era cel mai spiritual dintre oameni - o asemenea artă îi ghida eşecurile,
încât era imposibil să nu-l iubeşti pentru defectele sale"
- Nathaniel Lee, despre cel de-al doilea conte de Rochester
Trăindu-şi viaţa la limită, petrecând de parcă fiecare zi ar fi fost ultima, mereu dornic să împingă la extrem comportamentul sălbatic, stilul de viaţă fascinant al lui John Wilmot, figura lui de erou negativ, care face referire într-un fel la perioada contemporană, amintesc de celebrităţile moderne - Jimi Hendrix, Lenny Bruce sau, poate, John Belushi. Dar, cu toate acestea, Wilmot a trăit în secolul al XVII-lea. Într-o perioadă a monarhiei absolute, a manierelor sociale stricte, el a dovedit o lipsă de consideraţie pentru standardele sociale care l-a transformat într-un adevărat simbol al poftei de viaţă. Interpretat de Johnny Depp, laureat al mai multor premii, Wilmot este un personaj unic.
John Wilmot s-a născut în 1647, ca fiu al primului conte de Rochester, într-o Anglie marcată de tranziţia de la Evul Mediu către decadenţa timpurilor moderne. Având o inteligenţă strălucită, Rochester a studiat la Oxford de la vârsta de 12 ani, aici începând "viaţa sa de desfrâu". După ce şi-a demonstrat vitejia într-o luptă maritimă împotriva olandezilor, şi-a întărit reputaţia ca una dintre cele mai controversate figuri ale Europei - un blasfemiator strălucit, dar în acelaşi timp periculos. Chiar dacă poemele sale cu conţinut sexual explicit şi piesele satirice i-au şocat pe criticii vremii, el s-a consacrat cu rapiditate ca una dintre cele mai proeminente figuri literare, admirat mai târziu de Defoe, citat de Tennyson, sursă de inspiraţie pentru Voltaire.
Faima sa a sporit când s-a alăturat curţii lui Carol al II-lea, monarhul carismatic, celebru pentru toleranţa sa, pentru dragostea de viaţă şi artă. Cu toate acestea, nici măcar un rege atât de înţelegător nu ştia cum să se poarte cu acest geniu sălbatic. Chiar dacă ţinea mult la Rochester, regele era mereu pus pe jar de piesele satirice şi de farsele răutăcioase, ca să nu mai vorbim de numeroasele escapade sexuale şi de libertăţile neînfrânate, care-i permiteau să-l batjocorească chiar şi pe domnitor. Rochester era celebru pentru aventurile sale îndrăzneţe, printre care se numără răpirea viitoarei sale soţii, adolescenta Elizabeth Malet. Chiar dacă a fost închis în sumbrul Turn al Londrei pentru infracţiunile sale, el a solicitat mila regelui şi a fost în scurt timp eliberat. Mai mult, tânăra sa victimă a acceptat să-i devină soţie.
Chiar şi în atmosfera desfrânată de la curtea lui Carol al II-lea, Rochester făcea figură aparte. Dar, cu toate acestea, preţul final pe care Rochester l-a plătit pentru libertatea sa a echivalat cu distrugerea lui ca individ. La apogeul celebrităţii, cel de-al doilea conte de Rochester a început o serie de escapade care l-au transformat într-un alcoolic plin de regrete. În timpul acestei perioade se concentrează, nu asupra propriei vieţi, ci asupra efortului de a o transforma pe Elizabeth Barry în cea mai mare actriţă a scenei londoneze. A murit la vârsta de 33 de ani, dar nu înainte de a trece printr-o epifanie de ultim moment, care-l va mântui într-un fel de viaţa desfrânată de până atunci.
Piesa lui George Etherege, The Man of Mode, a avut premiera în 1676, eroul său principal, Dorimant, îl avea drept model pe unul dintre prietenii lui Etherege, cel de-al doilea conte de Rochester. Câteva sute de ani mai târziu, Rochester a renăscut, de data aceasta fiind sursa de inspiraţie pentru o piesă extrem de apreciată de public, scrisă de Stephen Jeffreys, care a dovedit legătura dintre geniu şi decadenţă, libertate şi pericol, dar şi dintre dorinţă şi iubire. Unul dintre cele mai mari succese ale scenei londoneze, această versiune dramatică a filmului The Libertine, a fost prezentată publicului american din Chicago, pe scena celebrului teatru Steppenwolf, binecunoscutul actor John Malkovich interpretând rolul principal. Fascinat de acest personaj, Malkovich i-a propus lui Jeffreys să se ocupe de ecranizarea piesei.
Jeffreys îşi aminteşte: "La jumătatea repetiţiilor, Malkovich a venit la mine şi mi-a propus să facem un film. N-ai cum să refuzi aşa ceva."
Ciudat, Jeffreys a început să fie fascinat de figura celui de-al doilea conte de Rochester în timp ce se afla pe scaunul dentistului. "Medicul meu, marele Gerald Lightman, mi-a spus că fiica lui tocmai împlinise 13 ani, şi că erau anumite cărţi în biblioteca sa pe care nu vroia ca ea să le citească, aşa că vroia să le împartă pacienţilor", explică scriitorul. "S-a hotărât că eu voi primi Sodoma şi Chintesenţa Desfrâului, scrisă de contele de Rochester. Se pare că am reuşit să iau o grămadă de diplome de la universităţile britanice, fără a fi auzit mare lucru despre contele de Rochester, dar atunci când am citit cartea mi-am dat seama imediat de ce Gerald nu vroia ca fiica sa să o citească. Era cea mai scârboasă carte pe care am citit-o vreodată, şi credeţi-mă că am citit destule la viaţa mea".
Dorind să afle ce fel de persoană a fost acest conte şi cum de a devenit unul dintre cei mai neînfricaţi apărători ai libertăţii din Marea Britanie, Jeffreys s-a dedicat cercetărilor istorice, care n-au făcut decât să-i sporească interesul pentru un personaj care părea extrem de actual, de contemporan, chiar şi învăluit de atmosfera secolului al XVII-lea.
"Rochester a refuzat să asculte, să se supună legilor timpurilor în care trăia", spune Jeffreys. "Mi s-a părut fascinantă această dorinţă a sa de a-şi urma propriul drum şi, de asemenea, m-a intrigat faptul că era unul dintre acei oameni care duc o viaţă tumultuoasă şi care sfârşesc prin a se autodistruge. Povestea sa este despre latura întunecată a personalităţii umane într-o perioadă a luminilor."
La solicitarea lui Malkovich, Jeffreys a revăzut materialul, de data aceasta pentru a condensa aventura, povestea de dragoste şi ruina finală, care au caracterizat ultimii ani ai lui Rochester, într-o peliculă cinematografică.
Atunci când regizorul Laurence Dunmore, un cunoscut regizor de spoturi comerciale dornic să debuteze în cinematografie a dat peste o variantă a scenariului lui The Libertine a fost fascinat de personajul lui Rochester. "Am văzut The Libertine ca pe o viziune pasionantă asupra vieţii unui om, asupra iubirilor sale şi a geniului său de excepţie - o abordare specială a darului său neobosit de a-şi trăda talentul prin intermediul acţiunilor", explică Dunmore. "Oricât de mult i-ar fi iubit pe cei din jur, Rochester pare incapabil de a se opri din distrugerea vieţii celor apropiaţi sieşi." El continuă: "Asemenea multor altor vieţi fascinante care s-au sfârşit prea repede, existenţa sa a fost plină de fapte incredibile. Povestea sa nu este una despre disperare, ci mai degrabă un amalgam de emoţii, idei şi întrebări provocatoare".
Dunmore şi Jeffreys au petrecut un an întreg lucrând împreună la adaptare, pentru a spori, astfel, potenţialul cinematografic al poveştii. "Stephen este un scriitor genial", descrie Dunmore colaborarea lor. "Am trecut printr-un întreg proces împreună, ceea ce pe mine m-a făcut să mă simt împlinit, şi am sfârşit prin a avea un scenariu fantastic despre care am ştiut că va fi un film viabil. Felul în care a fost scris este extrem de inteligent, dar în acelaşi timp amuzant."
Jeffreys a fost şi el încântat de colaborarea cu Dunmore. El rezumă faptele astfel: "Laurence are un simţ incredibil al cinematografiei, are un fel aparte de a vedea anumite aspecte ale filmului, care m-a influenţat foarte mult în felul în care am spus povestea acestui om fascinant care a sfârşit prin a se autodistruge."
 Regi şi ticăloşi
"Atât de puternic era prins în mrejele păcatului încât,
la moartea sa, a devenit un martir al răului"
- Robert Parsons, O predică la înmormântarea contelui de Rochester, 1680
Pentru a-l interpreta pe acest rebel al perioadei Restauraţiei, care face publicul să-l iubească, în ciuda vieţii sale decadente, cineaştii s-au oprit asupra unui actor consacrat: Johnny Depp. Carismaticul actor, cunoscut pentru aportul său special la unele dintre cele mai importante roluri ale cinematografiei contemporane - de la simpaticul căpitan Jack din Pirates of the Caribbean: The Curse of the Black Pearl, la creatorul lui Peter Pan din Finding Neverland şi la Willy Wonka din Charlie and the Chocolate Factory - a fost captivat de îndată de şansa oferită, după cum o spune chiar el: "Din punctul de vedere al unui actor, citeşti monologul de debut şi eşti imediat captivat. Ştii, încă din momentul în care citeşti dialogurile superbe şi acele scene uimitoare, incredibile, că nu vei mai juca niciodată un astfel de rol".
Laurence Dunmore îşi aminteşte: "Ţin minte când m-a sunat Johnny şi mi-a spus că vrea să joace în film. Mă mir că n-a fost chemată poliţia când toată lumea a văzut un englez ciudat ţopăind prin suburbiile Los Angeles-ului, urlând de bucurie. Nu mai e nevoie să spun că, la scurt timp după aceasta, am băut o sticlă de vin pentru a sărbători momentul."
În timp ce Dunmore sărbătorea, Depp a încercat să intre în pielea personajului: "Am vrut să aflu totul despre acest tip, să înţeleg cum de-a ajuns aici... ce a motivat această nevoie de excese, de uitare de sine. Pentru că eu cred că n-a făcut-o doar din dorinţa de a se distra..." Cu cât cerceta mai mult, cu atât s-a simţit mai inspirat de personaje. "Mi s-a oferit ocazia de merge la Biblioteca Britanică şi de a citi unele dintre scrisorile contelui, scrise chiar de mâna sa. M-au uimit scrisorile către mama şi soţia sa, care erau extrem de sensibile. Delicate, sensibile şi pline de dragoste. Ba pe alocuri încheia cu fraze gen "Fie ca Cel de Sus să te aibă în paza Sa." Şi vorbim despre un tip care era unul dintre cei mai convinşi atei ai vremurilor sale... acest lucru m-a uimit şi m-a intrigat profund."
Odată ce Depp a acceptat rolul lui Rochester, John Malkovich a ales să-l interpreteze pe Carol al II-lea, un rege cu poftă de viaţă, băutor convins, care a devenit una dintre cele mai îndrăgite şi comentate figuri ale epocii sale. Cele două personaje aveau una dintre cele mai complexe relaţii cu putinţă. Tatăl lui Rochester a fost numit conte de Rochester în 1652, ca mulţumire pentru serviciile militare aduse lui Carol al II-lea, şi pentru faptul că l-a ascuns pe rege într-un copac şi, astfel, i-a salvat viaţa. A murit în străinătate, cu doi ani înainte de restaurarea monarhiei în Anglia.
Malkovich spune: "Carol se simţea ca un fel de tată pentru Rochester, iar taţii (sau figurile paterne) sunt adesea tentaţi să ierte atunci când, de fapt, n-ar trebui s-o facă." Dacă cineva este extrem de talentat, poate chiar să scape de pedeapsa pentru crimă în ochii tatălui său. O altă motivaţie pentru complicata legătură dintre cei doi era atracţia lor comună pentru femei şi băutură. "Este ca şi când ai spune că bei tot timpul, faci dragoste, şi totuşi ajungi cumva la muncă la 8,30. Era destul timp pentru a te bucura de viaţă, dar şi pentru a te dedica ocupaţiilor profesionale zilnice. Rochester n-a fost niciodată în stare să facă toate aceste lucruri, dar Carol era un adevărat maestru. Cred că aceasta a fost una dintre sursele neînţelegerilor dintre ei".
Odată distribuiţi Depp şi Malkovich, cineaştii au ales şi actriţa pe care s-o distribuie în rolul lui Elizabeth Barry, voluptuoasa protejată a contelui, care devine una dintre cele mai mari actriţe ale Angliei. Samantha Morton, nominalizată la Premiile Academiei, este celebră pentru rolurile sale din filmele lui Jim Sheridan, In America, Morvern Callar, şi pentru filmul semnat de Woody Allen, Sweet and Lowdown.
Morton a fost fascinată de scenariul filmului. "M-a atras povestea de dragoste dintre Rochester şi Barry, doi oameni care şi-au trăit viaţa la limită", spune actriţa. "Am fost fascinată de legătura dintre ei, de felul în care erau gata să rişte orice pentru a-şi satisface dorinţele".
Chiar dacă Morton a cercetat viaţa lui Barry, ştia că pentru a da viaţă cu adevărat personajului va trebui să treacă dincolo de adevărul istoric, la un nivel instinctual. "Am fost inspirată de anumite lucruri pe care le-am citit şi văzut despre ea şi perioada Restauraţiei, dar aceste fapte nu mi-au influenţat prea mult felul în care am perceput-o", explică ea. "Simt că, dacă te bazezi prea mult pe cercetări, nu mai primeşti nici un semnal din partea instinctelor. Desigur, existau anumite reguli ale etichetei pe care oamenii le urmau în acea perioadă, anumite restricţii impuse de vestimentaţie, şi aceste fapte au avut rolul lor. Dar din punctul meu de vedere, personajul lui Elizabeth s-a redus la emoţii care nu sunt legate de dimensiunea temporală."
Unul dintre cele mai provocatoare aspecte ale interpretării rolului lui Elizabeth Barry a fost legat de faptul că, la rândul lui, personajul interpretează o serie de roluri. "Nu am jucat-o doar pe Elizabeth Barry, ci şi pe Elizabeth Barry interpretând-o pe Ophelia, ceea ce a fost o adevărată provocare", observă Morton.
Poate că ceea ce a atras-o cel mai mult pe Morton la acest film a fost şansa de a colabora cu Depp, protectorul şi amantul lui Elizabeth. "Şansa de a lucra alături de Johnny Depp a fost deosebită, şi cred că am dovedit că între noi există o adevărată chimie", spune ea.
