aprilie 2021
Mda, ştiu, riscant titlu (noroc cu Răzvan Penescu, că-l acceptă pe LiterNet). Riscant, ne-riscant, e titlul care mi s-a învârtit prin cap de pe la mijlocul repetiţiei generale cu Talking Toilets, viitoarea premieră a regizorului braşovean Botond Nagy de la Teatrul Alexandru Davila din Piteşti (pe 20 aprilie 2021, incidenţa cazurilor de COVID-19 în municipiu pe ultimele 2 săptămâni e de 3,27 cazuri la mia de locuitori; tendinţa e de scădere, pronosticul e că premiera nu va întârzia prea mult după Florii).

Regizorul şi autorul Botond Nagy se află la al treilea spectacol pe text propriu (dramatizat de constanta sa colaboratoare Kali Ágnes), după All Over Your Face la Reactorul clujean (premieră: 2016) şi H.A.H. Hidden Abuse Holdings la Teatrul Matei Vişniec din Suceava (premieră: 2019). Text propriu, cu insert-uri din Emil Cioran. Spectacol cu muzici de Claudiu Urse (altă prezenţă constantă a montărilor din ţara întreagă ale lui Botond). Întâmplat în decoruri de Dragoş Buhagiar (himself!), co-autor de light design alături de regizor.

Pe scenă, 6 actori ai secţiei dramatice a teatrului piteştean (Ada Dumitru, Tatiana Serghi, Alina Diaconu, Adriana Drugulescu, Gogu Preda, Ionuţ Oanţă), 6 dansatori / performeri ai secţiei de revistă (Andreea Drugulescu, Lucreţia Preda, Lorena Costache, Maria Maya, Valentin Dobriţa, Vlad Sandu) şi-o voce (Constantin Cotimanis, actor & director).

Dincolo de cele două pasaje cioraniene, de un monolog care ironizează, abrupt, non-acţiunea miniştrilor Culturii din ultimii ţ ani şi de un altul care comemorează în cheia disperării una dintre mai multele morţi ale unor copii înghiţi de haznalele şcolilor patriei, Talking Toilets e un poem vizual impresionant, un manifest artistic ce pune reflectorul şi trage apa peste parte dintre viciile ultra-contemporane ale mai-marilor, mai-bogaţilor sau, pur şi simplu, mai-oamenilor vremii.

Când cuplul primordial, o ea şi o ea, are de cules din copacul cunoaşterii, amplasat în buda clubului, doar un sul de hârtie igienică şi nimic altceva, când pe scena bunţi-bunţi o balerină, fumând leneş, se ridică pe poante în timp o congeneră e abuzată în toaletă, când, la after-party, o femeie de serviciu curăţă podeaua WC-urilor zărind / imaginându-şi, în oglinzile uriaşe, o armată de 6 reprezentanţi ai viitorului în pampers (cu şi fără virgulă) / de 6 plozi avortaţi, când peste tot acest bâlci al deşertăciunilor o voce din Cioran aşază, la final, un text neobişnuit de blând, de înţelegător, de încărcat de sympathy for the devil within us, e semn că autorul a decis să măture cu noi şi să ne îmbrăţişeze, să nu ne cruţe şi să nu ne lase, să ne facă să simţim duhoarea şi să învăţăm să căutăm rime pentru bube, mucigaiuri, noroi şi căcat.

La 27 de ani, Botond Nagy are cam toate datele să fie următorul Radu Afrim al spaţiului românesc. Nu neapărat pentru că ar continua filozofia acestuia de a face teatru (deşi anumite asemănări stilistice sunt de găsit), ci pentru că forţa imaginaţiei sale, lipsa tabuu-rilor, capacitatea de a integra tehnologia în artă, abilitatea de a fi deopotrivă ireverenţios şi deştept îl vor transforma într-un rock star al teatrului.

Colaborarea sa cu Claudiu Urse e deja la un nivel enervant de înalt. Să fi fost autor de afiş la Talking Toilets, i-aş fi trecut pe aceeaşi linie pe cei doi. Sunet de Nomansland (ăl mai ăl loc de dat cu capu'n muzici din FM-ul românesc, de găsit numa' la Radio Guerrilla), impecabil aşezat pe mişcările, grimasele, chipurile şi corpurile actorilor, potenţator şi creator de stil, deci, de sens.

Încă 2-3 cadre şi vă las: toaletele bârfind, făcându-şi cu ochiul, pardon, cu reflectoarele plasate în adâncuri (într-un soi de imagine de Trainspotting mixed with Filantropica), umanizându-se după chipul şi şezutul celor care le folosesc pentru a-şi ascunde, fără succes, secretele cele mai şi cele mai. Şi pentru că nici în rai-iadul WC-ului nu mai avem scăpare, nu mai bine o horă veselă să dansăm? Hai şi voi, cele 6 personaje ale viitorului, pempăraşii noştri dragi, cei născuţi, şi nu făcuţi, de un autor necunoscut. Claudiu, muzica!
De: Botond Nagy, cu inserturi din Emil Cioran, dramatizare de Kali Ágnes Regia: Botond Nagy Cu: Tatiana Serghi, Ada Dumitru, Gogu Preda, Alina Diaconu, Ionuţ Oanţă, Adriana Drugulescu / voce: Constantin Cotimanis / performeri: Andreea Drugulescu, Lucreţia Preda, Lorena Costache, Maria Maya, Valentin Dobriţa, Vlad Sandu

0 comentarii

Scrieţi la LiterNet

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected] Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet? Îl puteţi introduce aici.

Publicitate

Sus