mai 2021
Festivalul multicultural de arte performative Caleido, 2020/2021

În perioada 21-25 mai 2021 are loc cea de-a patra ediţie a festivalului multicultural de arte performative Caleido, eveniment care descoperă şi promovează diversitatea culturală şi etnică. În programul festivalului se regăsesc 20 producţii independente de teatru, dans şi performance, care vor fi transmise online, gratuit, pe vimeo.com/caleido, şi cinci ateliere practice, care vor avea loc la unteatru.

 Programul complet poate fi consultat aici.

Listă spectacole Caleido 2021

1. Uitasem - call - open call
Text şi regie: Gabriel Sandu
Cu: Edith Alibec, Nicolas Caţianis, Andrei Raicu
Decor şi costume: Andra Manea / Video: Ana Cârlan / Muzică originală: Andrei Raicu/ Light design: Dragoş Petrişor
O producţie POINT

Uitasem este un show inspirat din povestea reală a unui puşti din Galaţi care a fost izolat de mama sa într-un garaj şi crescut să creadă că este reîncarnarea lui Iisus Hristos. Ştirea a făcut înconjurul televiziunilor în 2007-2008, apoi arareori s-a mai auzit ceva despre subiect.
Spectacolul ficţionalizează şi imaginează ce se întâmplă cu viaţa băiatului după vârsta de 12 ani, când află că este doar un om ca toţi ceilalţi. O poveste despre memorie, afecţiune, despre lucruri pe care le-am crezut uitate, dar care ne urmăresc mereu. Un coming of age care porneşte din Galaţi, ajunge-n Berlin şi face un ultim stop la Bucureşti.
O poveste despre nevoia noastră de a fi însemnaţi, despre mesianismul mic de zi cu zi, despre ce rămâne în urma primei iubiri, despre puterea proiecţiilor celorlalţi asupra vieţii noastre.

Durată: 48 min / Data premierei: 2019 / Vârstă: 16+

2. Pe ei! - call - open call
Scenariul şi regia: Ionuţ Caras
Cu: Andrei Mărcuţă, Bogdan Neciu, Viktor Hegedus, Tibor Szekely, Dragoş Ioniţă, Alina Mişoc, Diana Buluga, Alexandra Cheroiu, Ionuţ Caras
O producţie Texte bune în locuri nebune

"Pe ei! Acestea au fost cele 2 cuvinte scurte care au declanşat ororile de la Piteşti. O comandă pe care o adresăm de obicei câinilor atunci când atacă. Un ordin direct, rapid şi cu consecinţe înfiorătoare care ne urmăresc şi azi, după aproape 70 de ani de la încheierea atrocităţilor. Demascare externă, demascare internă, reeducare, denunţ, autocritică, tortura continuă - toţi aceşti termeni care definesc o stranie ştiinţă a răului au, cred, ramificaţii şi repercusiuni şi azi, în 2019. Rudele celor ucişi dar şi rudele ucigaşilor sunt printre noi. Torţionarii aşteaptă autobuzul alături de cei care şi-au pierdut taţii, fraţii, copiii. Poate că nici nu se cunosc, poate că se salută respectuos. Cine eşti tu cu adevărat, tată? - iată o întrebare care apare în piesa Clasa noastră a lui Tadeusz Slobodzianek (autor care acum e interzis în Polonia). Această întrebare poate răscoli un om. Cine au fost părinţii noştri? Dar bunicii? Dar străbunicii? În ce fel au fost implicaţi în marile prefaceri ale istoriei secolului trecut? De care parte a baricadei or fi fost? Cine poate şti...

Am vrut iniţial să fac un spectacol care să aibă la bază falsul proces al lotului Ţurcanu. Am renunţat la această idee. I s-ar da prea multă importanţă unui criminal. Nu cred că merită atâta atenţie (vom vorbi totuşi despre Eugen Ţurcanu, ca principal artizan al evenimentelor petrecute la Piteşti). Am ales în schimb să insist asupra mărturiilor celor care au reuşit să supravieţuiască Experimentului. Amintirile lor, destăinuirile incredibile şi puterea de a îndura a acestor oameni, sunt lucrurile care m-au inspirat în crearea acestui scenariu." (Ionuţ Caras)

Durată: 1h 15 min / Data premierei: 2019 / Vârstă: 18+

3. American Gypsy
Concept, text şi regie: Mihai Lukacs
Cu: Raisa Mihai, Răzvan Rotaru
Video: Ira Merzlichin / Scenografie: Mişa Dumitriu / Sound design: RekAbu / Coregrafie: Răzvan Rotaru
O producţie PARADAIZ

American Gypsy este o explorare a temei migraţiei din România, inspirată de romanul autobiografic cu acelaşi nume al scriitoarei rome Oksana Marafioti şi de date oficiale care afirmă că în 2017 românii au fost cei mai mulţi europeni expulzaţi din Statele Unite. Spectacolul aduce în scenă povestea românilor plecaţi în SUA, văzută prin ochii unei adolescente rome, care observă fascinată diferenţele culturale, urmărind în acelaşi timp şi încercările ei de a fi parte din noul context.
American Gypsy îmbină elemente de teatru, performance, dans contemporan, biomecanică şi cercetare culturală şi reimaginează serii de mişcări inspirate din pop culture, care împreună reuşesc să pună accentul pe statutul de migrant într-o cultură complet nouă.

American Gypsy este o continuare a unui proiect regizoral mai amplu, de cercetare performativă a adolescenţei rome, a regizorului Mihai Lukács. Primul spectacol din această serie, Cine a omorât-o pe Szomna Grancsa?, produs în 2017 de Compania de Teatru Giuvlipen spune povestea unei tinere rome care se sinucide în satul Frumoasa, judeţul Harghita. Proiectul dezvoltă naraţiuni despre adolescenţii uitaţi de societate care, deşi alături de noi, cresc şi trăiesc nevăzuţi, fapt care adeseori duce la drame, dificultăţi afective şi uneori chiar la tragedii.

Durată: 1h10' / Data premierei: 2019

4. Daughters
Concept şi coregrafie: Simona Deaconescu
Cu: Georgeta Corca, Simona Dabija, Teodora Velescu
Muzica: Monocube / Compoziţia vizuală: M. Kardinal / Light design: Alexandros Raptis, Ionuţ Cherana
O coproducţie Tangaj Dance şi Centrul Naţional al Dansului Bucureşti

În Daughters trei femei tinere fac un corp comun cu mamele şi bunicile lor.
Cea mai nouă creaţie a coregrafei Simona Deaconescu este un spectacol despre transformare, spusă cu umor negru, la viteze imposibile. Trei fete pe patine cu rotile alterează o cronologie prestabilită, în care dorinţele lor sunt mediate de poveşti şi imagini corporale ale celor două generaţii care le preced.
Spectacolul pune corpul feminin într-un context extins, câteodată real, câteodată ficţional, în care naşterea fiecăreia marchează un moment important în spaţiu şi timp. Ele sunt fiicele unei generaţii confuze, o comunitate rezistentă, în care realitatea nu este niciodată ceea ce pare.
În Daughters nu există timpul prezent, ci un sentiment perpetuu de incertitudine temporală, într-o atmosferă de tensiune şi acumulare. Muzica este semnată de Monocube (DE/UA), al cărui univers sonor este o reflexie asupra lumii contemporane prin instrumente analog.
Compoziţia vizuală, sub forma unei instalaţii de televizoare cu tub, este semnată de artista M. Kardinal (DE) şi realizată prin metode care deconstruiesc formele, imaginile devenind distorsionate şi blurate în jocul lor cu subiectul şi obiectul.

"În Daughters mă interesează să explorez acea senzaţie de proximitate intimă, într-un set-up care poate disloca şi amplifica mişcarea. Departe de a fi o lucrare pretenţioasă şi supraintelectuală, spectacolul are accente ironice şi se dezvoltă într-o atmosferă de concert pe muzica lui Monocube. Daughters începe în lentoarea specifică ultimelor mele lucrări şi se termină într-o viteză imposibilă. Patinele cu rotile creează o viteză paralelă care introduce spectatorul într-un univers sureal întunecat. Pentru mine, cele trei dansatoare sunt trei cyborgi care explorează sexualitatea, puterea şi libertatea, făcând salturi neaşteptate în timp." - Simona Deaconescu, coregraf

Durată: 50' / Data premierei: 2019 / Vârstă: 16+

5. Bambina, regina florilor
Regia: Mihai Lukacs
Cu: Alex Fifea, Zita Moldovan, Andrei Şerban
Muzica: Cătălin Rulea, Mamiru, Nicu Dorel, Andrei Nagy, Liviu Iancu / Scenografia, costume, vizual: Nona Şerbănescu / Text şi documentare: Fifea Alex, Andrei Şerban, Nona Şerbănescu, Mihai Lukacs, Zita Moldovan

Bambina, regina florilor este primul spectacol despre tradiţiile romilor boldeni are la bază o cercetare derulată în parteneriat cu Asociaţia Florarilor din România, privind istoriile orale şi obiceiurile florarilor romi din Bucureşti şi viaţa florăresei Lina Victoriţa Georgescu, cunoscută pentru cei mai mulţi ca "Bambina", femeie de afaceri de succes, figură emblematică a breslei florarilor. Povestea fetiţei care la şapte ani a început să vândă flori în piaţă şi a ajuns ca până la finalul vieţii să conducă un imperiu financiar, este pretextul şi punctul de plecare în construcţia spectacolului, ramificaţiile poveştii mergând dincolo de personal, în sfera politicului şi întretăindu-se cu istoria recentă a României şi a comunităţii rome din România.

Durată: 1h 4 min /   Data premierei: 2017

6. Reverse Discourse
Coregrafie, concept şi performer: Ioana Marchidan
Sound design: Alexandru Suciu / Light design şi videoproiecţii: Hermina Stănciulescu

"În Reverse Discourse am vrut să provoc emoţie fără medierea privirii. Să provoc publicul la rememorarea propriilor experienţe sau a celor transmise şi retransmise, perpetuate la nesfârşit de factori externi fie că vorbim de oameni sau media. Am folosit corpul ca pe un mediu de conectare vizuală la un dialog absurd. Un dialog corporal expus în replici cu temporalităţi distincte, care nu se intersectează aproape niciodată. Un dialog organic care expune perspectivele dominator-supus în multiple ipostaze ce conturează trecutul şi prezentul. Un dialog somatic ce animă traumele înmagazinate în memoria noastră colectivă şi individuală. Un dialog visceral despre asumarea puterii şi exploatarea ei în direcţii predominant dictatoriale, manipulatoare." Ioana Marchidan

Reverse discourse este ceea ce spune titlul. Un discurs inversat. Depersonalizat. Oferit dezgolit. Fragil. Intim. Un performance despre body politics în care Ioana Marchidan scurtcircuitează memoria corporală colectivă, identificând şi aducând la suprafaţă gesturi adânc înrădăcinate, cu scopul de a le dezarhiva şi descompune printr-o alunecare corporală spre o coregrafie abstractă. Această catalogare şi reeditare a memoriei supunerii, a suprimării şi reprimării semnificaţiilor gesturilor, integrează publicul ca participant la dialog, ca observator supus.
Este interesant de urmărit în acest performance micro mişcarea corporală, înainte ca gesturile să ia amploare. Inventarierea gesturilor vine ca o oscilare între supunere şi asuprire până când corpul renunţa la a mai diferenţia între cele două şi se lasă prins în energia schimbării dintre ele.
Alegerea de a construi discursul în această formă, un spate gol într-un spaţiu care oscilează de la hău întunecat la video proiecţii, implică vulnerabilitate. Iar vulnerabilitatea implică o fragilitate asumată, ce permite concentrarea atenţiei pe esenţă mesajului: forţa destructivă a abuzului de putere.

Durată: 50 min / Data premierei: 2019

7. Infinit pozitiv
Regia: Alex Fifea
Cu: Mădălina Brânduşe, Paula Dunker, Alex Fifea
De: Mădălina Brânduşe, Paula Dunker, Alex Fifea, Nona Şerbănescu
Mişcare scenică: Paula Dunker / Scenografie şi costume: Nona Şerbănescu
O producţie Asociaţia Carusel

În decembrie 1990 numărul cazurilor de SIDA la copii în România depăşea totalul cazurilor raportate de celelalte ţări din Europa. 1090 de cazuri de SIDA pediatric din care 97% la copii cu vârste mai mici de 3 ani. În total, în anii 90 în România, au fost infectate peste zece mii de persoane, un adevărat accident epidemiologic denumit de specialişti "cohorta iniţială". Ce s-a întâmplat cu acei copii? Câţi dintre ei au supravieţuit şi unde sunt ei astăzi? Cum este să trăieşti cu HIV în România? Cum a evoluat situaţia persoanelor infectate cu HIV din România şi cum ne raportăm astăzi la virus? Acestea sunt doar o parte dintre întrebările la care echipa proiectului Infinit pozitiv a căutat răspuns.
Rezultat al unei documentări realizate de-a lungul unui an, spectacolul analizează poveştile de viaţă a şase personaje care trăiesc cu HIV în România. Istoriile lor personale curg în paralel cu istoria post-socialistă a României şi cu evoluţia fenomenelor asociate HIV la noi în ţară.
Infinit pozitiv este un spectacol despre informare, acceptare, destigmatizare.

Durata: 1h 7 min / Data premierei: 2020 / Vârstă: 14+

8. Nu toţi sunt eroi
De/ Cu: Cristina Lilienfeld, Smaranda Găbudeanu
Sunet, live electronics: Marian Cîtu aka Rufi / Lumini: Bibere Alexandru/ Alexandros Raptis
O coproducţie PETEC- Colectiv A Cluj

Spectacolul se articulează pe o zonă de tensiune şi dialog cu bunicii dispăruţi în care se întretaie interpretările cele mai personale cu imagini marcante din inconştientul colectiv. Este zona în care ne găsim propriile răspunsuri legate de lupta pentru libertatea de exprimare şi rezistenţă în contexte de cenzură şi teroare politică, încă foarte prezente sub alte forme şi în contemporaneitate.
Dincolo de a spune istoriile bunicilor noştri cu aspectele lor eroice si banale, poveşti despre luptă şi supravieţuire, Nu toţi sunt eroi este despre un proces de integrare a unui trecut, proces care are loc în faţa publicului. Lucrăm cu ideea de întregire la nivel personal care provoacă publicul spre chestionarea propriilor "rădăcini", a propriei stabilităţi şi hrane emoţionale.
În construcţia spectacolului am lucrat cu diversitate de mijloace, de la mişcare, text şi interacţiunea acestora, lucrul cu marionete şi obiecte în aşa fel încât cu fiecare nou moment al piesei se creează o imagine de sine stătătoare iar el este foarte greu de încadrat într-o singura disciplină. Văzut în ansamblu se creează senzaţia de caleidoscop care te poartă printr-o multitudine de stări şi deschide noi perspective.

Durată: 42 min / Data premierei: 2014

9. Singing Bodies' Trilogy (concept şi interpretare: Alexandra Bălăşoiu, Denis Bolborea şi Valentina De Piante Niculae)
Concept şi interpretare: Spooky Actions of a Spoiled Girl / Alexandra Bălăşoiu; Reality Check / Denis Bolborea; Bad Mamma / Valentina De Piante Niculae
Videoproiecţii: Cozlac Andrei / Foto-video: Lavinia Pollak / Sound design: Denis Bolborea / Light design şi grafică: Hermina Stănciulescu / Director tehnic: Alexandros Raptis
O producţie Indie Box

Singing Bodies' Trilogy este un performance de dans contemporan în trei părţi, care încapsulează experienţele kinestezice şi senzoriale a trei coregrafi, în raport cu oraşul în care trăiesc. El a luat naştere în urma unor procese colective de cercetare şi creaţie desfăşurate atât în spaţiul public, cât şi în sala de repetiţie.

Durată: 2h 10 min / Data premierei: 2018

10. Pelicanul
Regia: Florin Liţă
Cu: Florina Gleznea, Cezar Antal, Sandra Ducuţă, Alex Popa
Scenografia: Gabriela Petrov / Sound Design: Adrian Piciorea / Light Design: Dragoş Mărgineanu
O coproducţie Caleido x unteatru

Pelicanul este o poveste despre iertare. Sau despre oameni care nu ştiu ce este iubirea şi cât de simplu o poţi avea.
Este omenesc, etic şi moral să îţi idolatrizezi mama. Dar dacă acesta nu vrea, sau nu poate să trăiască şi să ofere la rândul său aceleaşi sentimente faţă de propriii copii? Din cauza lipsei iubirii, relaţiile dintre Mamă şi Copii se intensifică, ajungându-se la o implozie sufletească în căutarea iubirii, a descoperirii de sine, şlefuirea unor personalităţi ori explorarea identităţii de gen.
Textul lui Strindberg descoase destine personale şi colective. Este povestea unei mame care îşi neglijează copiii şi îşi părăseşte soţul pentru a-şi trăi iubirea cu Axel, ginerele ei. Aceste personaje trăiesc iluzia unei familii normale. Odată cu moartea tatălui, puterea acestei iluzii dispare, dezvăluind modul în care cei doi copii au fost crescuţi. O realitate cruntă, urmare a egoismului şi egocentrismului mamei.
Într-un univers în care iluzia subjugă, cenzurează şi ucide tot ceea ce este mai pur şi frumos la un OM, copiii se "trezesc" din iluzia unei realităţi prefabricate şi îşi asumă condiţia. Iertându-se şi iertând.
"Biata mama, iartă-te!"

Durată: 1h 12 min / Data premierei: 2019, în Caleido / Vârstă: 16+

11. Aleea stereotipurilor
Coordonatori: Ionuţ Oprea, Mădălina Dorobanţu
Distribuţie: Habet Valentin, Andrei Muraru, Andreea Ioniţă, Alex Cristea, Marian Costache, Vlad Roşianu, Alina Burila, Robert Ronea
O coproducţie Caleido x Playhood

Concurenţii show-ului televizat folosesc elemente din poetry-slam, hip-hop şi dans contemporan pentru a descrie diferite forme de discriminare născute din stereotipuri. Rezultatul este un spectacol de teatru în care performerii vorbesc deschis şi cu umor despre provocările vieţii de adolescent.

Durata: 42 min / Data premierei: 2019, în Caleido

12. Magic is a condition that kills people in all kinds of performative hazards
Concept şi interpretare: Andreea Novac şi István Téglás
Light design: Hermina Stănciulescu / Sound design: Sorin Romanescu
O coproducţie Caleido x Andreea Novac şi István Téglás

După 11 ani de la solo-ul Dance a playful body, Andreea Novac şi István Téglás vin din nou împreună într-un spectacol care traduce scenic preocupările actuale ale celor doi artişti. Magic is a condition that kills people in all kinds of performative hazards problematizează în jurul rolului artistului, construindu-se mai degrabă din întrebări şi gânduri, decât din răspunsuri. Folosind text şi mişcare, Andreea şi Istvan dezvoltă, delicat şi ironic, un spectacol despre un spectacol, vorbind despre colaborare, potenţialităţi şi provocări artistice, despre funcţia publicului, despre convenţie scenică şi produs artistic.

Durată: 53 min / Data premierei: 2019, în Caleido

Spectacolul conţine nuditate explicită. Sunt strict interzise fotografierea şi filmarea în timpul spectacolului.

13. Limite
R: Radu Apostol
Cu: Mihaela Rădescu
Text: Mihaela Michailov şi Radu Apostol
Scenografia: Gabi Albu / versuri: Bobi Dumitraş (aka Bobi de la Fără Zahăr) / muzica şi spaţiul sonor: Alex Bălă / light design: Radu Apostol

O producţie Centrul de Teatru Educaţional Replika

Limite este un one-woman show comic şi acid despre şcoala românească.
În timpul documentării artistice pentru spectacolul Limite, am intervievat zeci de profesori şi profesoare din mediul preuniveristar, inspectori şi inspectoare, reprezentanţi ai instituţiilor care joacă un rol hotărâtor în sistemul educaţional din România. Astfel am încercat să radiografiem realităţile educaţionale cu care ne confruntăm şi legăturile complexe dintre profesori, copii, părinţi.
Am descoperit o întâmplare care a devenit emblematică pentru neputinţe şi dependenţe de care ne lovim adesea, noi, cei care gravităm în jurul şcolii. O profesoară a trăit cea mai cruntă experienţă profesională şi umană din viaţa ei, întâmplare care nu a ajuns ştire TV sau ştire de cancan. Întâmplare care s-a consumat în tăcere, lăsând cicatrici multiple.
Limite porneşte de la un caz real şi extinde analiza acestuia asupra sistemului educaţional din România, cu multiplele lui divergenţe, incongruenţe, discrepanţe, încercări de reformare şi escaladare a unor erori moştenite.
Limite vorbeşte despre şcoala în care pare că nimeni nu-şi mai găseşte locul. Şi sensul.

 Durata: 1h 9 min

14. Singurătatea pietrelor
Regia: Norbert Boda
Cu: Alex Popa, Florina Gleznea, Bogdan Nechifor
Scenografia: Ruxandra Manole
O producţie unteatru

Cum e să vezi, să simţi şi să percepi totul diferit? Mulţi copii se nasc în aceeaşi realitate, dar trăiesc într-un univers paralel. Sandy este unul dintre ei. Ne aflăm într-o cameră senzorială, unde toate simţurile şi percepţiile sunt trăite profund. Aici urmărim primii 15 ani şi 5 luni ai lui Sandy, un copil special, ai cărui părinţi duc o luptă continuă pentru fericire. În timp ce el este prins într-o reverie permanentă, părinţii lui trăiesc un coşmar, încercând să salveze căsnicia lor cândva magică. Cele mai semnificative şi dramatice momente din viaţa lor le vedem desfăşurate din perspectiva lui Sandy.
Acest spectacol explorează lumea copiilor născuţi în această realitate diferită şi dramele pe care le trăiesc părinţii acestora.

 Durata: 1h 3 min

15. Domeniul luptei
Text şi regie: Catinca Drăgănescu
Cu: Cezar Antal, Nicoleta Lefter, Alex Popa, Alex Ştefănescu, Valentina Zaharia
Scenografie: arh Gabi Albu / Light Design: Dragoş Mărgineanu
O producţie unteatru

Din Nepal la Slatina, apoi în sudul Italiei via Bucureşti, de la manufacturat confecţii la lucratul în şaormerie, de la anvelopat blocuri la recrutare, Domeniul luptei urmăreşte povestea unui tânăr asiatic aflat în căutarea soluţiei pentru o viaţă mai bună în Europa.
Spectacolul ia forma unui basm urban şi imaginează povestea ca o experienţă de devenire. Ne aflăm într-o realitate fantastică în care dragonii şi mioarele se întâlnesc la umbra baobabilor şi a lui Ştefan cel Mare. Lansăm o invitaţie tragi-comică la reflecţie şi empatie, provocând spectatorul să-şi imagineze cum se simte lumea pe care am creat-o sub forma unui teatru al conştiinţei. La limita dintre documentar şi ficţional, Domeniul luptei este o fabulă a lumii contemporane în care tigri, bivoli şi oameni se luptă pentru a supravieţui.
Domeniul luptei este cel de-al treilea spectacol din Trilogia migraţiei - un proiect personal al regizoarei Catinca Drăgănescu. Continuând seria începută de Rovegan (Centrul de Teatru Educaţional Replika, 2016) şi Bun de export (Point Art Hub, 2017), acest al treilea demers abordează migraţia economică din perspectiva migranţilor non-europeni, punând accent pe statutul particular al României de ţară exportatoare şi totodată importatoare de forţă de muncă.

Durată: 1h 10 min / Data premierei: 2020

16. Neverland
Actriţă: Ioana Flora
Concept: Iulia Rugină, Ioana Flora
Scenariu şi regie: Iulia Rugină
Scenografie: Andreea Popa / Construcţie decor: Marius Bărdăşan, Cristian Bărdăşan, Bianca Micu / Costume: Laura Hîncu / Light design scenă: Alin Popa / Light design video: Mişu Ionescu / Proiecţie video: Viorel Petric, Iulia Rugină / Sound design: Dumitru Alexandru / Coregrafie: Oana Răsuceanu / Roluri adiţionale: Eduard Haris, Alina Grigore / Voci adiţionale: Ion Rusu, Floriela Grapini, Eugen Matei Lumezianu, Dumitru Alexandru

O producţie Asociaţia Culturală Control N

Neverland este un spectacol într-un singur personaj, bazat pe un text original dezvoltat de scenarista şi regizoarea de film Iulia Rugină, împreună cu actriţa Ioana Flora. Neverland spune povestea Alexandrei, o tânără urmărită timp de 26 de ani, de la vârsta de 16 ani, din 1992 până în prezent, prin incursiuni în timp în spaţiul ei privat, camera în care locuieşte în tot acest timp. E o privire pe furiş în intimitatea unei femei, ce îi scoate la iveală traseul emoţional pe parcursul vieţii, vulnerabilitatea, fricile, iubirile, raportarea la locul din care provine şi o dorinţă de evadare, cronicizată în timp.

Neverland pune lupa pe unul dintre cele mai discutate fenomene antropologice la nivel mondial, aşa numita generaţie Peter Pan. Deşi mai puţin resimţit în societatea românească, oarecum tradiţionalistă, generaţia Peter Pan se referă la acea categorie de vârstă care, potrivit studiilor recente, refuză să îşi asume normele sociale ce caracterizează de multe ori viaţa adultă în societăţile dezvoltate economic, ajungând la vârste de 30-40 de ani fără să fi bifat realizări precum căsătoria, un job stabil, copii, o casă sau posesiuni materiale importante.

Extrem de ancorat în realitatea socială a României prezente, spectacolul propune şi o dezbatere antropologică privind rolul femeii în societatea românească post comunistă.

La nivel de formă, spectacolul împrumută foarte multe elemente din cinema. Regizor şi scenarist exclusiv de film până la Neverland, Iulia Rugină recunoaşte că "e un teritoriu total necunoscut pentru mine şi acesta e motivul pentru care mă feresc să spun că Neverland e o piesă de teatru. Neverland e un performance multimedia, gândit şi pus în aplicare de o echipă întreagă care provine din film, după o poveste originală, care e scrisă asemenea unui scenariu de cinema şi care vorbeşte, cred eu, despre generaţia mea şi a Ioanei - a celor care sunt acum in their 30s - 40s. E generaţia care în adolescenţă vorbea la telefon cu disc şi se uita la video. Neverland e de fapt o reamintire a ceea ce eu cred că e o viaţă comună. Este, de fapt, un film care se întâmplă pe scenă, pentru că toate elementele de naraţiune şi de limbaj provin din film, nu din teatru (textul, tipul de joc, realismul, proiecţiile video, sound design-ul). E un perfomance multimedia cu mai mulţi actori, dar în care joacă doar unul."

 Durata: 1h 28 min

Producţii CALEIDO care au premiera în festival:

17. Domnişoara Iulia
de August Strindberg
Regia: Andrei şi Andreea Grosu
Distribuţie: Dana Rogoz, Richard Bovnoczki, Mihaela Trofimov
Scenografie: Vladimir Turturica / Muzică: Mihai Dobre

Pentru noi, în momentul acesta al vieţii, Domnişoara Iulia e un text cu raze X care ajung până la oase. E despre cum se descompun oamenii în nopţile nedormite şi despre mersul pe sfoară fără plasă de siguranţă. Ne fascinează cel mai crud şi mai devorator Strindberg. E un studiu care te trage adânc sub apă până când simţi că nu mai vezi lumina.

 Durata: 1h 4 min

18. Libretto Impostura
Regia: Matei Lucaci-Grünberg
Text: Matei Lucaci-Grünberg, Sever Bârzan, Radu Dragomirescu, Mariana Gavriciuc şi trupa Jamais-Vu şi surse de inspiraţie (Alexandru Tatos, Oliver Sacks, P.T. Anderson)
Cu: Ştefan Huluba, Teodora Dincă, Sever Bârzan, Mihaela Sîrbu, Alexandru Papadopol şi Alexandru Ivănoiu
Coregrafie: Mariana Gavriciuc / Scenografie: Flavia Barabas / Costume: Iolanda Mutu jr. / Sound design: Sever Bârzan

Libretto Impostura este un fals libret despre impostură. Este o comedie tristă. Spectacolul reprezintă cea de-a doua parte a trilogiei Libretto. Libretto Impostura este un spectacol colectiv, în care membrii trupei îşi propun să dezbată impostura - uneori e comic, alteori e tragic, uneori e necesar şi în multe cazuri este absurd. Impostura există, sindromul imposturii există, iar spectacolul nu îşi propune să judece impostura ci să o descopere şi eventual să o înţeleagă şi să o accepte.

 Durata: 2h 40 min

19. Bildungswoman
Regia: Elena Morar
Distribuţie: Ana Covalciuc, Sorina Ştefănescu
Intervenţii muzicale live şi sound design: Diana Miron / Scenografie şi video art direction: Alexandra Panaite

Bildungswoman este un performance care îşi propune să exploreze moduri de devenire a identităţii feminine într-un colaj teatral - de la felul în care ne putem creşte copiii în spirit feminist, la bagajul emoţional ca moştenire transgeneraţională, până la felul în care ne raportăm la propriile frici şi limite. Interconectând textul dramaturgei mexicane Ximena Escalante cu manifestul Chimamandei Ngozi Adichie cu propriile noastre experienţe (de)formatoare, Bildungswoman aduce împreună transdisciplinar generaţii diferite de femei. Ne dorim să coborâm feminismul - ca umanism upgradat şi corectat - în mainstream şi să ne putem interoga, confesiv şi poetic, asupra felului profund în care "a fi femeie" rezonează cu fiecare din noi, prin raporturi femeie-femeie. Operăm cu întrebări şi curiozităţi, nu cu certitudini, şi ne dorim să investigăm inclusiv zonele mai întunecate de traumă şi tensiune, dar şi cele luminoase de cooperare şi solidaritate.

 Durata: 1h 56 min

20. APR [Adoraţie Performance-ului Radical]
Cu/De: Irina Milan, Paul Dunca/Paula Dunker, Waana Neagu, Raj Alexandru/Ramya, Alex Bălă şi Octavian
Muzică: Alex Bălă / Costume: Andrei Dinu

Poţi să cuprinzi într-un spectacol toată recunoştinţa şi aprecierea eternă faţă de corpurile neconforme care prin rezistenţa dansului au clădit scena pe care te mişti acum? E imposibil, dar cu siguranţă va trebui să le aduci un tribut. Repetă după mine: "Braţele devin unealta. Unealta care va spune o poveste!"- mulţumim Javier Ninja! "Lasă-ţi coama să-ţi continue frazele" - mulţumim Leiomy Maldonado! "Uită-ţi ego-ul!" - mulţumim Willie Ninja! Închină-te în faţa a tot ce înseamnă icon şi tot ce-a fost înaintea ta, "căci şi cei ce-au plecat, păşesc pe catwalk printre noi" - mulţumim Benji Hart!

 Durata: 1h 7 min

0 comentarii

Scrieţi la LiterNet

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected] Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet? Îl puteţi introduce aici.

Publicitate

Sus