august 2021
Dă-te din Soare
O privire necruţătoare în centrul disputelor dintre generaţiile teatrale aruncă spectacolul denumit Dă-te din Soare oferit în această vară capricioasă publicului tânăr clujean de Reactorul de creaţie şi experiment de pe strada Petöfi Sándor nr. 4. Un aranjament distopic de scene şi secvenţe de o virulenţă extremă, focusate pe geneza unui spectacol sau a spectacolelor gen Reactor. Da, se poate vorbi despre un gen sau un "stil Reactor" total rupt de experimentele (şi ele îndrăzneţe) venite din partea altor trupe independente! Un stil ce nu se sfieşte să prezinte această lume pe dos în culori de o sfidătoare sinceritate. Pregătirea, prefacerea unui spectacol au devenit subiecte în mai multe piese de-a lungul timpului. Amintesc aici doar Astă seară se improvizează din teatrul pirandellian.

Atitudinea iconoclastă a echipei măsoară distanţa dintre vechi şi nou în cascade autopersiflante de reacţii la scriitură, montare, interpretare, viziune, îndrumare. Da, tinerii artişti trebuie îndrumaţi de personalităţi, nu-i aşa? Se vorbeşte despre un mentor. Pentru asta e ales regizorul şi profesorul Alexandru Dabija, Maestrul atotcunoscător cu alte cuvinte, în faţa căruia învăţăceii pică pe spate de admiraţie (la propriu). Desigur, o ironie camuflată în comicărie ieftină. Dar asta e nimic pe lângă aporia extinsă a înmormântării teatrului vechi la care sunt chemaţi să-şi aducă aportul, sub forma unor proiecţii pe un ecran-perdea, alături de Alexandru Dabija, actorii Teatrului Naţional Ionuţ Caras, Ramona Dumitrean, Anca Hanu, Radu Lărgeanu, Alexandra Tarce, Irina Wintze. Se înscenează o înmormântare de dimensiuni halucinante, după toate regulile tradiţiei, cu bocet şi jelanii, gâlceavă şi jenante schimonoseli. Ca şi cum asta nu ar fi destul pentru a sublinia moartea teatrului tradiţional, pe spaţiul de joc sunt aduse zeci de coroane mortuare în cutii de carton. Ele umplu scena ca mobilierul adus în camera Noului locatar ionescian. Pentru ca în final, în îngusta curte a Reactorului, să intre cu spatele o dubiţă din care actorii să descarce decorul conceput ca o alegorie emblematică a formelor inovatoare. După care actorii se retrag tiptil. Totul face parte din spectacol. Măruntaiele teatralităţii sunt tocate mărunt, expuse privirii şi extinse dincolo de orice bariere. Asta ca expresivitate vizuală.

Ca expresivitate textuală, spectacolul are la bază fragmente scrise de Alexa Băcanu (prezentată "dramaturgă", îmi place femininul) în colaborare cu echipa, care dau dimensiunea reală a sumedenie de stări, căutări, frământări, încercări, eşecuri specifice încadrării în "anatomia" mizanscenei. Regizoarea Leta Popescu fixează încadrarea demersului ei: "o comedie autoironică despre chinul de a-ţi depăşi condiţia". Ea are dificila sarcină de a da coerenţă fragmentelor, punând cap coadă scenele, turnând totul într-o atmosferă de repetiţie generală cu surprize la fiecare pas. Interpreţii nu sunt personaje propriu-zise, ci actanţii îndrituiţi să populeze fantomatic acest "delir de forme teatrale" irumpt din depresia şi sensibilitatea unei noi generaţii, forme neomologate de spiritele convenţionale. Motivaţia reprezentanţilor artei novatoare dezvăluie structura fragilă a fiinţei prinsă în capcana convenţiei: "Generaţiile trecute n-au avut anxietăţile noastre". Cei care pun în mişcare motorul pornit din virtuţile unui anti-teatru clasificat deja nu fac rabat de la nicio contorsionare fizică sau verbală. Ei sunt spiriduşi urbanizaţi din stirpea lui Puck: Andreea Ajtai, Radu Dogaru, Raluca Mara, Oana Mardare, Cosmin Stănilă, Adonis Tarţa.

Contextualizarea problematicii e pusă în serviciul unui cinism eruptiv ce se revendică de la nonconformistul Diogene, de unde şi titlul spectacolului Dă-te din Soare. Când Alexandru Macedon a făcut umbră cu corpul său celui ce vieţuia într-un butoi, acesta i-a tăiat-o scurt: "Nu-mi lua ce nu-mi poţi da!" Glosând pe acest adagiu din antichitate, voi spune că apreciez acest efort uriaş de a contrabalansa într-un limbaj avântat, aspru şi ironic înţepenirea în desuete tipare. Este un eşafodaj teatral remarcabil, fără discuţie. Dar mă întreb, nu retoric: reuşeşte această montare extravagantă să înlocuiască strălucirea de altădată a teatrului?
De: Alexa Băcanu cu inserţii ale echipei Regia: Leta Popescu Cu: Andreea Ajtai, Radu Dogaru, Raluca Mara, Oana Mardare, Cosmin Stănilă, Adonis Tanţa / cu participarea: Alexandru Dabija, Ionuţ Caras, Ramona Dumitrean, Anca Hanu, Radu Lărgeanu, Alexandra Tarce, Irina Wintze

0 comentarii

Scrieţi la LiterNet

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected] Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet? Îl puteţi introduce aici.

Publicitate

Sus