Mărturisesc că spectacolul de licenţă Julie de Polly Stenham, pus în scenă de studenţii de la Facultatea de Teatru şi Film din cadrul Universităţii "Babeş-Bolyai", m-a marcat şi tulburat profund. Adaptare contemporană după Domnişoara Iulia de A. Strindberg, povestea protagonistei este adusă mai aproape de noi, fiind plasată în zilele noastre. Sunt convinsă că fiecare dintre noi cunoaştem măcar o "Julie", plină de bani, dar goală în suflet. Tipologia aceasta umană este deja un clişeu, s-au făcut studii peste studii psihologice care încearcă să justifice astfel de manifestări comportamentale (unul dintre ele vorbeşte despre Efectul Amara şi cum avantajele cu care ne naştem se pot întoarce foarte uşor împotriva noastră, devenind dezavantaje). Dar toate aceste căutări de răspunsuri, de logică, pe care cercetătorii încearcă să le obţină, nu eclipsează enigma, dramatismul şi complexitatea acestui vechi personaj reînnoit.
În reprezentaţia de faţă, regizată de Ana Maria Ţîrlea, frumoasa, extravaganta şi efervescenta Julie este interpretată de Paula Trifu, colegi de scenă fiindu-i Dragoş Maxim şi Cătălina Nichitin în rolurile lui Jean şi, respectiv, Kristin. Scenografia realizată de Ana-Maria Obogeanu propune o mizanscenă complexă şi decoruri foarte detaliate, realiste, conturând un spaţiu în care spectatorii de pe margine parcă încetează să existe şi rămâne doar acel univers, al conacului impregnat de lux, petreceri şi singurătate. Muzica lui Tudor Petrea amplifică cele mai tensionate momente, un exemplu fiind cel de la început, în care remixul vine în completarea crizei existenţiale a protagonistei într-un mod atât de natural încât mi-a dat fiori. Victor Lup este responsabilul de lumini căruia trebuie să-i mulţumim pentru stările noastre în continuă schimbare şi crearea atmosferei potrivite, în special la scena de dragoste, unde lumina roşie - culoarea clasică a amorului - intermitentă oferă nivelul optim de obscuritate şi mister ce învăluie coregrafia Oanei Mureşan.
Urmând povestea clasică, Julie este fata răsfăţată şi privilegiată pentru al cărei tată lucrează cuplul format din şoferul Jean şi menajera Kristin. În urma despărţirii de logodnicul său, Julie se trezeşte singură şi cu un gol care trebuie umplut cu o nouă victimă, fiindcă petrecerea presărată cu prieteni falşi nu îi este de ajuns. O nouă controversă. O nouă dramă. O continuare a cercului vicios sunt-tristă-pentru-că-nu-mă-iubeşte-nimeni şi nu-mă-iubeşte-nimeni-pentru-că-sunt-tristă. Un cerc pe care nu îl recunoaşte din prima, încearcă cu disperare să păstreze aparenţele. Există o luptă interioară în Julie - care îşi înfăşoară singură lanţul în jurul gâtului, la propriu şi la figurat, şi îl poartă cu mândrie -, o luptă care nu iese iniţial la suprafaţă decât prin scurte răbufniri, iar Paula Trifu este autentică şi naturală în interpretarea nuanţelor comportamentale ale acestui personaj cuprinzător, calibrându-şi cu atenţie emoţiile şi trecând de la extaz la disperare, de la prădător la victimă şi înapoi într-o clipă.
În antiteză cu agitata, excentrica, dinamica şi viciata - foarte rar nu regăsim o ţigară sau un pahar cu alcool în mâna ei - Julie, Kristin este muncitoare, echilibrată, calmă, statică, ba chiar a reuşit să renunţe şi la fumat. Contrastul este semnalat, poate puţin ostentativ, şi prin îmbrăcăminte (cea dintâi poartă o perucă şi o bustieră roz, asortate cu o fustă lungă neagră decupată pe laterale şi o pereche de cizme mov şi este machiată puternic la ochi, pe când cea din urmă se mulţumeşte cu un top nud şi o pereche de blugi). Ironia este că toate aceste diferenţe dintre ele le determină să se invidieze una pe cealaltă. Julie îşi doreşte voinţa şi stabilitatea emoţională a lui Kristin, mărturisind chiar "Te admir. Te descurci în general cu tot", iar Kristin ar accepta oricând privilegiile angajatoarei ei, de care soarta a lipsit-o. Adevărata tragedie începe însă atunci când protagonista, însetată de putere şi dependentă de iubire şi afecţiune, decide să revendice singurul bun de preţ pe care menajera ei îl posedă.
Jean nu este nici el inocent. Lipsit de timpul necesar unui angajament complet (deşi este logodit), el ia iubirea ca pe un joc cu provocări şi obiective (care sunt constituite din noi cuceriri). Mi-a amintit foarte mult de personajul lui Florin Piersic Jr. în stil Don Juan din Legături primejdioase (în regia lui Cristi Juncu), unul dintre puţinele spectacole pe care am avut ocazia să le văd la FITS 2021. Totuşi, personajul masculin din Julie nu are libertatea şi independenţa (financiară şi de statut) a lui Valmont, personajul lui Florin Piersic, ci este dependent de viitoarea sa soţie, care face mult prea multe pentru bunăstarea lui. Asta e greşeala Kristinei: oferă oamenilor din jurul ei considerabil mai mult decât primeşte.
Piesa de teatru scoate la înaintare trei personaje diferite cu trei caractere diferite, fiecare având câte un defect major de comportament. Interesant e că astea sunt cele trei mari categorii de persoane când vine vorba de relaţiile interumane: cei care dau mult, primesc puţin şi suferă; cei care iau cu forţa tot ce îşi doresc, dar tot nu sunt fericiţi; şi cei indiferenţi, care se lasă ca o frunză în bătaia vântului, neafectaţi de felul în care îi rănesc pe cei din jurul lor. Probabil toţi avem câte puţin din fiecare. Dar nu e locul în care să scriu un eseu psihologic.
Julie e mai mult decât o simplă dramă bine scrisă şi jucată în cheie realistă de actori. Julie poate fi fata de la cofetărie sau adolescenta de pe banca din parc sau tu sau eu. Poate de aceea m-a afectat atât de mult acest spectacol, pentru că m-am regăsit în personaje şi în situaţia lor. În conflictul lor dintre esenţă şi aparenţă, în iluziile şi speranţele lor, în greşelile şi singurătatea lor. Dar până la urmă toate fac parte din viaţă, nu? Amor fati.
Julie de Polly Stenham
adaptare după Domnişoara Iulia de A. Strindberg
Distribuţia: Julie - Paula Trifu / Jean - Dragoş Maxim / Kristin - Cătălina Nichitin
Regia: Ana Maria Ţîrlea
Scenografia: Ana-Maria Obogeanu / Muzica: Tudor Petrea / Lumini: Victor Lup
Foto afiş: Virgil Puiac / Mulţumiri Oana Mureşan (coregrafie) pentru ajutor
Facultatea de Teatru şi Film / UBB Cluj
clasa prof. Radu Nica, Varga Ibolya, Olivia Grecea.
(foto: Andrei Niculescu)