Daniela Nane, primul succes ca regizor, cu o comedie britanică Who's Who sau Minciuna nu are picioare atât de lungi

Cunoscuta actriţă Daniela Nane a debutat pe 10 septembrie 2021 ca regizoare cu o comedie pe cât de inteligentă, pe atât de hilară. Premiera a deschis stagiunea 2021-2022 a Teatrului Anton Pann din Râmnicu Vâlcea, un teatru modern într-o urbe care a intrat in secolul 21 fără să-şi piardă farmecul istoric. A fost o alegere repertorială bine calculată, o piesă cu un singur decor - holul labirintic al unui hotel de lux - şi doar patru personaje. O farsă care ia conceputul de Bunburying al lui Oscar Wilde^[i] şi îl aplică adulterului, permutând toate faţetele logice ale minciunii şi identităţilor fictive, ca un cub Rubik de silogisme şi paradoxuri care se mişcă neîncetat până te năuceşte.


Keith Waterhouse şi Willis Hall au scris Who's Who în 1969, adică în plină revoluţie sexuală, când până şi burghezii căsătoriţi doreau să se bucure la maxim de dragostea liberă. Cum nu era o temă chiar nouă - să nu uităm comedia americană Apartamentul din 1960 regizată de Billy Wilder şi scrisă în colaborare cu scenaristul de origine română I.A.L. Diamond, unde caruselul aventurilor se legau de cheile de la casă ale unui carierist (interpretat de Jack Lemmon) -, cei doi autori britanici au schimbat apartamentul cu un hotel şi au dus frenezia adulterină a epocii până la ultima limită.

Doi bărbaţi îşi iau iubitele într-un week-end deocheat la Brighton, pe riviera britanică. Pe scenă apare însă doar una dintre amante, cea de-a doua femeie fiind soţia unuia din cei doi (interpretată cu sensibilitate nuanţată de Réka Szász). Mr. White (interpretat de Kostas Mincu) este genul bărbatului care minte prin omisiune, adică spune tot adevărul despre călătoriile lui, mai puţin faptul că merge cu amanta, nu cu clientul / partener de afaceri, iar Mr. Black (Andrei Cătălin) este genul mincinosului pasionat care născoceşte poveşti şi alibiuri elaborate. Amanta lui White (Denisse Moise) suferă de lipsa lui de fantezie, iar amanta (nevăzută) a lui Black a obosit de atâtea invenţii. Succesul acestor profesionişti ai minciunii a făcut ca amantele să devină un fel de neveste de week-end, chiar mai stresante decât cele pe care le-au lăsat acasă. Până într-o zi când lucrurile se complică.

 
Piesa s-a jucat în premieră absolută la Londra în 1973 şi a fost preluată pe Broadway în 1981 unde s-a jucat ani de zile cu mare succes. În 1995 textul a fost montat pentru prima dată în România de regretatul Florian Pittiş la Teatrul Bulandra, iar Daniela Nane a jucat rolul amantei Helena de-a lungul a 10 stagiuni care s-au jucat cu casa închisă. Mai târziu, a jucat şi rolul soţiei Joanna, în montarea Ancăi Maria Colţeanu.

Debutul regizoral al lui Nane a fost un succes clar şi o plăcere de urmărit de către cei care au participat la eveniment şi care au aplaudat cu multă căldură la finalul premierei. Decorul lui Gelu Rîşca şi costumele semnate de Irina Schrotter au creat o ambianţă vizuală rafinată care a reinterpretat anii '60. Unde textul a părut un pic datat (azi avatarurile s-au mutat online, iar oamenii comunică instantaneu pe smartphone-uri securizate de amprenta digitală), a compensat prin ingeniozitate şi ritmul alert. Actorii, tineri şi talentaţi, s-au descurcat cu fler şi dexteritate în labirintul hilar al minciunilor şi situaţiilor şi au ţinut spectatorii non stop cu zâmbetul pe buze. Chiar dacă uneori, din cauza stresului premierei, Kostas Mincu, Andrei Cătălin şi mai ales frumoasa Denisse Moise au cam turuit replicile pe alocuri, fără să le lase să respire sau să le dea mai multă culoare. 
 

Am întrebat-o pe Daniela Nane, cum a fost munca de partea cealaltă a baricadei: Mi-a plăcut mult să construiesc un spectacol pornind de la un text cunoscut şi nu mi-a fost greu deloc, pe de o parte pentru că actorii au fost foarte buni, pe de alta pentru că am o experienţă preţioasă lucrând de-a lungul timpului cu mari regizori şi colegi actori. Mi-e clar că deprinderile şi cunoştinţele dobândite în anii petrecuţi pe scenă ca actriţă m-au ajutat să recompun credibil relaţiile dintre personaje, dar şi să-i conduc pe tinerii actori către înţelegerea hărţii mentale a fiecărui personaj, pentru a găsi împreună cele mai potrivite modalităţi de exprimare în situaţiile date, astfel încât mecanismele comice să funcţioneze perfect. Sunt bucuroasă de cum a ieşit spectacolul, va fi din ce în ce mai amuzant la reprezentaţiile viitoare, când tracul va lăsa loc relaxării în plăcerea de a juca. Şi sunt foarte încântată de colaborarea cu Irina Schrotter pentru costume şi Gelu Rîşca pentru scenografie, farmecul adus de aceşti doi creatori contribuind la imaginea elegantă şi coerentă a poveştii susţinute pe scenă de patru tineri actori de mare talent, despre care veţi mai auzi, cu siguranţă: Réka Szász, Andrei Cătălin, Kostas Mincu şi Denisse Moise.
 
Actriţa Daniela Nane, care a jucat în peste 50 de spectacole şi filme de lungmetraj, cu regizori celebri de la care a furat meserie, dar care este la prima colaborare regizorală cu o scenă profesionistă, a dovedit că talentul şi creativitatea se pot transfera cu succes dintr-un mediu în altul, un adevăr cât se poate de cunoscut în Occident, dar rar acceptat în România, unde patalamalele reprezintă un impozit pe oportunitate şi deseori, un mecanism de auto-protecţie de breaslă. În condiţiile in care majoritatea teatrelor se bat pe aceleaşi câteva nume consacrate de regizori, felicităm direcţia teatrului din Râmnicu Vâlcea pentru deschiderea de care au dat dovadă şi flexibilitate.

Nane are o relaţie specială cu Vâlcea şi o leagă o prietenie veche de arhiepiscopul Râmnicului, IPS Varsanufie, o somitate intelectuală, pasionat de cultură şi de grădinărit, care a creat o bucată de paradis din terenurile arhiepiscopiei unde ne-a găzduit cu generozitate.

În concluzie, un spectacol agreabil care merită să fie văzut.