Matei Vişniec este un scriitor subtil, care explorează lumea din jurul lui, fără a se exclude, de foarte multe ori, din ea. Prin Regele supărat pe clovn, Matei Vişniec invită lumea la o adâncă reflecţie asupra puterii şi cum se răsfrânge ea în vieţile noastre. Cu delicateţe se insinuează în rândurile acestei piese de teatru şi condiţia artistului, a creatorului, care se vede nevoit a lua în vizor, dar şi în răspăr, o realitate care nu ne satisface. Lupta pentru putere, dorinţa celor care deţin puterea de a face ceea ce vor ei, doar ceea ce vor ei şi pentru binele lor - nu sună cunoscut? Mai ales în contextual actual, când o ţară întreagă, suferindă şi care se întreabă cu îngrijorare despre problemele cu care se confruntă şi cu care urmează să se confrunte, asistă la un adevărat circ, şi nu poţi decât să te întrebi la rândul tău dacă nu eşti cumva clovn în lumea regilor sau dacă eşti rege în lumea clovnilor. "Eu sunt nebun că nu-s ca ei / Ei sunt cuminţi că nu-s ca mine" spunea Minulescu, pe bună dreptate. Iar întâlnirea lui Radu Dinulescu, un regizor cu o viziune estetică modernă, originală, cu textul lui Matei Vişniec, a dus la un spectacol inedit ca formulă spectaculară: Regele supărat pe clovn, spectacol de teatru cu păpuşi şi actori la vedere, cu proiecţii 3D stereoscopice.
Dar să vedem, totuşi, despre ce este vorba în acest spectacol, atât cât se poate reda în cuvinte. Ne aflăm în regatul Alandala (de ce ţărişoara noastră se numeşte România şi nu Alandala, e ceva, să spunem, similar cu arbitrarul semnului lingvistic), unde Regele îşi simulează decesul pentru a vedea cum reacţionează şi cum se comportă nepotul său, un puşti pasionat de jocurile pe calculator, la aflarea veştii că bunicul său a murit, iar el va deveni rege. Bucuria e mare, la început, prinţişorul visând la libertatea de a face doar ceea ce vrea, adică să se joace pe calculator (jocul preferat fiind unul cu clovni pe care îi urmăreşte ca să îi distrugă) şi toată lumea să îi facă pe voie. Doar că în Regatul Alandala, clovnul este la putere. El are drepturi depline, bine stabilite prin lege şi nimeni nu se poate atinge de el, aşa fără un motiv bine întemeiat. Şi legea e lege! Degeaba îi consideră prinţul îngălaţi, zăbăuci, împiedicaţi, băgăreţi şi... de nimic buni. Şi ca să scape de ei, în calitate de rege moştenitor, îşi cheamă supuşii la vot pentru a schimba legea; doar că aceşti supuşi nu sunt de găsit, fiecare fiind ocupat cu propriile probleme (aşa cum nu îi găseşti niciodată la treabă pe cei ce conduc statul, instituţiile statului ş.a.m.d.) şi singura care a rămas disponibilă şi îi poate înlocui pe toţi este bucătăreasa, Gogolina. Dar Gogolina ştie foarte bine care îi este locul, mai ales că se consideră, aşa cum o fac Regele bătrân şi Clovnul bătrân, personajul principal al spectacolului. Şi ştie foarte bine că regulile sunt reguli, legea e lege, şi toate trebuie respectate: clovnul poate să sforăie, să clefăie, poate să facă giumbuşlucuri sau să imite orice animal în prezenţa regelui, poate să îl întrerupă pe rege şi nu poate fi dată nicio lege decât în prezenţa clovnului; într-un cuvânt clovnul este indispensabil şi hotărâtor. Sau cum spunea Prinţul: "Chiar nu mai înţeleg nimic. Cine conduce în ţara asta? Clovnul sau regele?"
Prinţul vrea să scape de bătrânul clovn, dar acesta, figură emblematică pentru Regatul Alandala, nu poate fi şters din conştiinţa acelui popor. Regii pleacă şi vin, dar clovnul este nemuritor, este etern şi se insinuează în sufletul şi conştiinţa celor care îl înconjoară.
Un personaj absolut simpatic este Clovniţa Liţa, căreia îi place să se joace "de-a Bună ziua!" şi care vrea să afle de la lume de ce are clovnul nasul roşu. Ea interacţionează cu publicul salutându-l de nenumărate ori, în diferite moduri, ca şi când ar atrage atenţia asupra modului în care dialogăm noi oamenii: mai distant, mai reţinut sau, din contră, deschis şi prietenos (din ce în ce mai rar). Iar la întrebarea: de ce are clovnul nasul roşu? răspund câţiva copii, în format digital, într-un filmuleţ proiectată p ecran: pentru că sunt furioşi, pentru că nu sunt de pe pământ sau pentru că le este ruşine de prostia oamenilor.
Toate regulile acestea năstruşnice îl fac pe tânărul aspirant la tron să nu îşi mai dorească puterea. Iar întâlnirea cu Clovniţa Liţa, numită clovn al regelui în locul Clovnului bătrân, dispărut subit, va duce la un final fericit, cu întemeierea unei familii numeroase, de clovni adevăraţi? Sau de oameni buni?
Spectacolul Regele supărat pe clovn este un spectacol în care ironia şi umorul sunt capete de afiş. Umor de situaţie, umor de limbaj, se regăsesc din plin, iar hazul-de-necaz oarecum specific românului, este acolo, bine punctat. Toate personajele sunt amuzante în felul lor, pornind de la construcţia păpuşilor, la modul în care prind viaţă şi până la, evident, ceea ce spun: Gogolina se crede cumva o primadonă a bucătăriilor, energică, zveltă şi care nu poate fi deturnată de la ceea ce ştie, Clovnul bătrân este un somnoros, un răsfăţat şi un haios, generalii sunt unul mai stupid ca celălalt, nefiind în stare să pronunţe niciun cuvânt corect, despre calităţile de războinici, ce să mai vorbim, clovnii de la palat sunt şturlubatici, agitaţi nevoie mare (ai senzaţia că sunt elastici), iar Regele e pur şi simplu bătrân şi vrea să se amuze.
Nu exagerez când spun că este un spectacol unic. Proiecţiile cinematografice 3D, însoţite de o muzică aparte, te apropie mult de lumea din poveste, fără a o anula, fără a anula jocul păpuşilor, expresive, bine construite, mânuite cu pricepere. Fie că eşti copil sau adult, pleci de la spectacol cu zâmbetul pe buze, dar şi cu multe întrebări. Radu Dinulescu, Matei Vişniec şi trupa de actori ai Teatrului de Păpuşi "Prichindel" au reuşit să construiască împreună un spectacol viu, interactiv, sensibil şi amuzant. Spectacolul se încheie într-o notă optimistă, concluzionând că rolul artistului este acela de a se oferi, pe scenă, spectatorului:
Nasul clovnului e roşu
Întrucât nu vrea să mintă
Şi cloceşte adevăruri
Care merg direct la ţintă
Clovnul e normal să fie
Zgubilitic, fanfaron
Regii însă nu au voie
Să devină clovni pe tron
Căpăţânile regale
Dacă n-ar suna a gol
Nici spectacolul puterii
N-ar mai fi aşa nasol
Vă mai spunem că la teatru
Fără nici o îndoială
Personajul principal
Este publicul din sală
Tot aşa cum pentru suflet
Râsul este o fereastră
Noi avem un singur rege
Publicul din faţa noastră.
Spectacolul Regele supărat pe clovn este un proiect câştigator la AFCN (Administraţia Fondului Cultural Naţional), iniţiat de Asociaţia Thespis Arad şi derulat în parteneriat cu Teatrul de Păpuşi "Prichindel" Alba Iulia. Spectacolul a avut premiera la finele anului 2019, şi din motive tehnice, ulterior de pandemie, nu a mai putut fi jucat la public. De aceea, Teatrul "Prichindel" se bucură că a putut să-l ofere în sfârşit, celui pe care îl consideră rege - publicul din Alba Iulia, dar şi din ţară.
Regele supărat pe clovn
Autor: Matei Vişniec
Regia şi adaptarea scenică: Radu Dinulescu
Grafică 3D stereoscopică: Armand Richelet-Kleinberg / Scenografia: Elena Ilaş / Sculptura: Florin-Lucian Marin / Ilustraţia muzicală: Radu Dinulescu / Muzica: QED
Distribuţia: Mădălin Costea - Prinţul (nepotul regelui) / Teodora Popa - Clovniţa Liţa (nepoata clovnului bătrân) / Irina Melnic - Clovnul bătrân / Viorica Boda - Bucătăreasa (Gogolina) / Ramona Benchea Mincu - Regele
Asistent regie: Amalia Pop / Regia tehnică: Elena Madaras / Lumini: Ovidiu Tămăşan, Călin Popa / Sunet: Florin Andrea / Maşinist: Gheorghe Haţegan / Croitorie: Mirela Tămăşan
Credit foto: Flaviu Duşa, Ionel Rusu, Cristina Smadea